Primul drum în Salzburg, odată coborît din trenul Westbahn sosit de la Linz*, a fost scurt: pînă la biroul de informații turistice din gară, acolo unde mă aștepta cadoul de la Andrea, responsabila cu presa a Oficiului de Turism local. Un Salzburg Card valabil 72 de ore de la momentul activării (Danke, Andrea!). Dacă sînteți curioși ce-am făcut cu el, prin oraș și în afara lui, citiți în continuare.
Orice sightseeing în Salzburg începe acasă la Johannes Chrysostomos Theophilus Wolfgangus, sonorele prenume ale salzburghezului cunoscut oriunde în lume ca Mozart: Mozarts Geburtshaus, casa în care s-a născut și a copilărit genialul compozitor (de precizat că în oraș încă există și cea în care a trăit pînă să se mute la Viena, Mozarts Wohnhaus). Și asta și pentru că e chiar în centru: după ce traversezi podul Staatsbrücke peste rîul Salzach spre Primărie, treci de vitrina cu ursuleții de la Steiff și, cînd dai de o piațetă plină cu turiști care fac poze sau cască gura la fațada muștar a unei clădiri cu parter, patru etaje și mansardă, înseamnă că ai ajuns. Înăuntru se desfășoară pe trei etaje cea mai veche casă memorială a vreunui compozitor european (nu știu cîți șilingi costa intrarea la inaugurarea din 1880, dar acum e 11 euro), deși, dacă e să fim corecți din punct de vedere istoric, părinții lui Wolfgang au stat cu chirie doar în apartamentul de la etajul trei. Piesele cele mai importante ale colecției sînt scrisoarea prin care fericitul tată își anunța un prieten că pe 27 ianuarie 1756, la ora 8 seara, familiei de muzicieni i s-a mai adăugat un membru, vioara la care a cîntat copilul Mozart și clavecinul cu care a compus ultimele sale lucrări, printre care și Flautul fermecat.
Fermecat de muzica sa, care te însoțește prin fiecare încăpere, o să pleci de-acasă de la Mozart dansînd. Pe apă, cu vaporașul croazierei pe Salzach (15 euro) ancorat la debarcaderul de lîngă puntea pietonală Makartsteg, ale cărei balustrade sînt încuiate cu mii de lacăte. Căpitanul navei Amadeus, o blondă foarte drăguță, te poftește zîmbind la bord și, în timp ce manevrează ușor cîrma, completează înregistrarea audio din difuzoare cu diverse alte informații bilingve (germană/engleză) despre vechiul negoț cu sare care a dat numele rîului și orașului. Croaziera, mai întîi lentă, apoi, după ce se depășesc clădirile importante din centru, la full speed, reconstituie, timp de vreo 40 de minute, pînă la malurile împădurite de la marginea Salzburgului și înapoi, o parte din cursul plutelor încărcate cu sare care treceau pe rîu încă din secolul VIII. Turul se încheie cu dans: pînă să reacosteze la debarcader, nava se rotește în jurul axei pe acordurile unui vals vienez mixat cu piesa lui Falco, „Amadeus”, în aplauzele pasagerilor.
Dacă ai chef și vremea e OK, sightseeing-ul poate continua tot în natură, de pe apă pe munte. Pentru asta cobori de pe Amadeus și urci în autobuzul 25, care, traversînd suburbiile Salzburgului, te duce în cam 35 de minute pînă în sătucul Grödig. Capătul de linie al lui 25 e chiar vizavi de stația de jos a telecabinei care, din jumătate în jumătate de oră, pleacă spre creasta masivului Untersberg (urcare-coborîre, 25 de euro), teleportîndu-te în aproape zece minute de la 456 de metri la 1.776 de metri altitudine. Sus, la terasa stației cu restaurant, se intersectează diversele trasee ale masivului. Cel mai scurt urcă în cîteva minute pînă la platforma de belvedere de lîngă crucea de pe vîrful Geiereck, de unde ai o panoramă superbă a zonei: cînd te uiți în stînga, vezi Austria (Salzburg și localitățile limitrofe), cînd te uiți în dreapta, vezi Germania (Berchtesgaden). Dacă nu e ceață.
(va urma)
* Ca și cea de la Viena la Linz, călătoria cu trenul Westbahn Linz-Salzburg m-a costat doar 4,99 euro (plus 50 de cenți taxa de plată cu cardul). Preț low-cost, calculat pe principiul împrumutat de la cursele aeriene sau auto tip Flixbus: călătorii care știu din timp cînd și unde vor să meargă și își cumpără biletul cu cel puțin o lună în avans sînt sponsorizați de cei care plătesc în ultimul moment un tarif supraevaluat.
(articol publicat în Cațavencii nr. 42/428 din 23 octombrie 2019 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment