Cine ne mai aduce ciorba la masă fără să-și bage degetele în farfurie, ce facem cu hotelurile de pe Litoral care au încă mobilierul de la inaugurarea din ’70? Răspunde Călin Ile, președintele Federației Industriei Hoteliere din România.
FIHR este membru asociat în Bucharest Tourism Board. Care e poziția federației în chestiunea banilor din taxa hotelieră, City Tax, care sînt blocați în conturile primăriilor de sector?
În aprilie s-a luat o decizie împreună cu ministrul Finanțelor să se facă un mic amendament la Codul Fiscal, astfel încît banii să nu mai zacă în conturile primăriilor de sector și să se transfere la Primăria Generală. Ăsta e un pas; pasul următor – ar trebui ca legea OMD-urilor, care este acum în Parlament, să treacă într-o formă care să le permită parteneriatelor public-private să funcționeze. Nu se poate ca o destinație să fie gestionată doar de o direcție din Primărie sau doar de privați. Vă dau un singur exemplu, recentul caz hipermediatizat al turiștilor israelieni: cine credeți că trebuia să ia o poziție oficială în numele destinației București, să-i asigure pe turiști că nu există nici un risc să vină aici, că a fost un incident regretabil? Mai ales pe o piață sensibilă cum e Israelul, cu temeri de securitate, trebuie să intervii, să comunici rapid. Astăzi nu există o entitate care să intervină în numele destinației București. Sau: la Campionatul European de fotbal s-ar putea să fim în grupă cu Olanda. Cine va intensifica comunicarea pe piața olandeză?
Sau pe timpul președinției Consiliului Europei.
Exact. Deci ai evenimente pozitive și negative, pe cele pozitive trebuie să le întărești, pe cele negative să le estompezi.
Cum vedeți soluționarea acestei situații?
E vital să treacă legea într-o formă acceptată de industrie și să se creeze posibilitatea de funcționare a OMD-urilor, pentru că toată lumea dă vina pe inexistența cadrului legal. E un acord de voință: atunci cînd va exista voință politică, această structură va funcționa. Acolo e blocajul.
Păi, în alte părți, OMD-urile există și funcționează de ani buni: Oradea, Sibiu. Ce garanții aveți că, dacă trece legea, lucrurile se vor schimba?
Legea ar avea putere mai mare decît decizia unui consiliu local. Dacă direcționarea banilor colectați din City Tax va fi legiferată, nu va mai fi la latitudinea unui consiliu local. Dar nu există nici o garanție, să fim realiști. Știați că România e singura țară din Europa de Est care are în Turism balanță externă deficitară, adică românii care merg în străinătate cheltuiesc mai mult decît străinii care vin la noi? Singura explicație e modul defectuos în care gestionăm destinațiile.
Cîți turiști străini vin în România? Sînteți cel mai în măsură să răspundeți, ca reprezentant al celor care-i cazează.
În toată țara, 2,73 milioane; în București, 1,24 milioane. Atîția au fost anul trecut, cifre oficiale INS, și nu creștem deloc cum ar trebui. Ba chiar scădem: în august 2018, am avut mai puțini decît în august 2017. Piața hotelurilor de patru și cinci stele, care se adresează în principal turiștilor străini, este în scădere. A fost un boost pe segmentul autohton datorat voucherelor de vacanță, dar pe segmentul turiști străini n-am făcut nimic: nu există nici o formă de stimulare a incoming-ului, 95% din agențiile de turism românești se axează pe outgoing.
Cîți dintre hotelierii din România sînt înscriși în asociații și, respectiv, în federația pe care o conduceți?
În România sînt aproximativ 1.450 de hoteluri. În FIHR sînt vreo 120 de hoteluri care, adunate, au peste 20% din cifra de afaceri a turismului românesc. E un procent semnificativ, dar sînt încă foarte multe hoteluri nereprezentate în asociații și ne aflăm într-o dilemă: neavînd suficient de mulți membri în spate, nu avem forță să-i reprezentăm bine, neavînd forță, ceilalți zic „De ce să intru acolo?”. Trebuie să spargem blocada asta. Noi cei din board, sîntem implicați cu statut de voluntar, ne dedicăm timpul, energia și priceperea ca să legăm această structură, care ulterior să deservească interesele tuturor. Așteptăm cît mai mulți colegi să ni se alăture în federație. O caracteristică a industriei hoteliere din România este că avem multe unități mici: talia medie a unei unități de cazare este de 37 de locuri, ceea ce e foarte puțin. Nici din punct de vedere al eficienței nu e rentabil, nici din cel al turismului de masă: nu poți să cazezi nici măcar un autocar.
Care credeți că sînt cele mai importante trei probleme ale turismului românesc și cum le vedeți dumneavoastră rezolvate?
Unu, prioritizarea turismului ca sector important al economiei, doi, forța de muncă, trei, promovarea, în această ordine. Deși, în ultima vreme, s-a acordat mai multă atenție turismului (s-a creat un minister, s-au discutat mai multe inițiative de susținere, cum e legea tichetelor de vacanță), Turismul nu reprezintă încă la masa Guvernului acea forță care să conteze în deciziile luate. Cînd se decide construirea unui drum, Turismul nu e întrebat ce impact are construcția acelui drum, cînd discutăm cu Ministerul Educației să schimbe modul în care alocă vacanțele, pe regiuni, ca să nu ne îngrămădim toți la schi între 1 și 8 februarie, nu găsim înțelegere – dacă cele trei mari regiuni românești ar avea perioade de vacanță școlară diferite (model care funcționează în Franța, în Germania), ar fi un cîștig pentru toată lumea.
Cum văd rezolvarea? Ne trebuie un ministru mai puternic, o autoritate publică centrală în turism care să știe să se bată pentru noi. Nu e posibil ca ministrul Turismului să nu poată interveni la primarul Capitalei, de exemplu, ca să-i spună să folosească City Tax-ul pentru promovarea destinației București. Problema 2, forța de muncă, e o problemă care afectează întreaga economie și măsurile nu le poți scoate din joben: faci ce fac alte țări. Polonia a sesizat criza asta și și-a targetat pînă în 2030 să atragă 1,5 milioane de ucrainieni care să lucreze în construcții și turism, sectoare prioritare. Lucrători non-UE, asta e una din soluții. Altele ar fi investiția în educație și atragerea diasporei. Dacă reușim să le aplicăm, putem, într-un orizont de timp de 3-5 ani, să estompăm efectele acestei crize.
Apropo de forța de muncă în turism, îmi spuneați la un moment dat de proiectul parteneriatului dintre FIHR și liceele de profil. Puteți detalia?
Anul trecut, în 24 septembrie, s-a înființat ARLiT, Asociația Română a Liceelor de Turism (următoarea întîlnire se va întîmpla la Oradea, pe 19 octombrie) cu 18 licee implicate.
18 din cîte?
În România sînt cam 200 de licee cu profil Turism, cu aproximativ 10.000 de elevi.
Să înțelegem că e un proiect-pilot?
Am selectat licee din orașele cu importanță turistică, dar ușile sînt deschise și spre licee din alte orașe care-și doresc să se alăture proiectului. Sperăm să atragem mai mulți tineri să vină să lucreze în turism, ăsta-i scopul. Comunicăm cu liceele mai mult, cu părinții; în prima fază, ne-am îndreptat spre profesori și elevi. Am avut un stagiu de pregătire cu profesorii, în Franța, la Lyon, timp de o săptămînă; pregătim un schimb de experiență pe reciprocitate, cu o săptămînă de teorie și două de practică: elevi francezi și elevi români din Constanța vor lucra efectiv în hotel – românii acolo, francezii aici, în Sinaia, în Constanța, în București. E o inițiativă prin care vrem să ajutăm învățămîntul profesional în stil dual al industriei. Dacă nu ne implicăm acum, la bază, n-o să avem forță de muncă în viitor.
Revenind la problemele turismului românesc, pe partea de promovare, e o chestie de politici publice cum facem promovarea României. Promovarea se face cel mai bine în parteneriat public-privat, cu implicarea specialiștilor, la nivel național, regional și local, și prin alocarea unui buget consistent, la nivelul altor țări. După părerea noastră, pentru bugetul de promovare ar trebui alocat cam 1% din ce produce sectorul – asta ar însemna cam 18 milioane de euro anual, comparativ cu 2,8 milioane, cît am folosit anul trecut. Rezultatele vorbesc de la sine: nu existăm în nici o formă de promovare turistică la nivel mondial. Mergem și noi la niște tîrguri, numai ca să spunem că am fost.
O asemenea participare îți poate crea mai mult deservicii de imagine, dacă te prezinți oricum la un eveniment de anvergură, cum e tîrgul de turism de la Berlin, de exemplu.
Exact. Paradoxal, problema promovării nu stă în bani. Dacă am extinde acest City Tax la nivel de țară – un sistem practicat în toată lumea –, nici un turist n-ar zice pas. Și-atunci nu finanțarea e o problemă, totul e o chestie de strategie. Pentru promovare ar trebui făcută o strategie națională pe termen mediu, 3-5 ani minimum, ca să avem rezultate din 2021.
Hotelurile de pe Litoral cumpărate la celebra licitație a ministrului Agathon de către oameni care n-aveau absolut nici o legătură cu turismul funcționează două luni pe an, cum o fi, cu oameni plătiți la negru-gri, fără să schimbe cearșafurile cu deceniile, cu același var pe pereți de la inaugurare.
Și aici e o chestie de asumare a rolului statului în turism. Există un organism în minister care se ocupă de autorizare și clasificare: dacă hotelul nu corespunde din punct de vedere calitativ, ridică-le licența, nu-i lăsa să funcționeze. Apoi, există o autoritate locală care poate impune niște forme de taxare diferită celor care investesc sau nu investesc. Dacă ții hotelul degradat, afectînd astfel întreaga stațiune, te penalizez pînă îl vinzi; nu-ți plătești impozitele cinci ani, ți-l iau și mă ocup eu, statul, de el. E o chestie de curaj, de asumare a responsabilității deciziei.
Dacă ar fi să sintetizați ce-am discutat pînă acum în cîteva cuvinte, care e mesajul FIHR pentru îmbunătățirea situației turismului românesc?
Un mesaj de încredere pentru că potențialul nostru ne poate situa acolo unde vrem, dar pentru asta ar trebui să trecem cu toții la next level, un nivel superior în turism, prin profesionalismul tuturor părților implicate. Să ne bazăm pe specialiști și o să avem rezultate. Ca în orice domeniu – sport, muzică –, performanța în turism o fac profesioniștii. Amatorii cîntă o seară – noi vrem să cîntăm ani în șir.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/372 din 19 septembrie 2018 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment