Interviul în serial cu Adrian Voican, patronul touroperator-ului BIBI, a ajuns la episodul 5. Săptămîna asta despre all-inclusive și experiențe turistice autentice.
Dacă vorbim de all-inclusive, există segmentul de clienți care spun: „Dom’le, am tras un an întreg, sînt tracasat, obosit, mă duc acolo, stau pe marginea piscinei, cu o bere lîngă mine. De copii are cine să aibă grijă, nevasta s-a dus la shopping – eu stau și mă relaxez o săptămînă, cu burta la soare“.
Da, dar dacă te duci cu nevasta înainte să ai copii, e altceva, nu? În seara asta, cîntă nu știu cine aici, mîine e teatru, dincolo, poimîine, la teatrul de vară e un concert. Hai pînă în Vamă, rămînem o noapte în Vamă… Și ce să faci cu all-inclusive-ul? Te încurcă. Da, am spus: dacă ai copii, mai ales copii mici, și dacă vrei să lenevești, pur și simplu – mîncare, plajă, somn, mîncare, plajă, somn –, OK, se poate și asta. Poate și eu am momente cînd zic: astăzi vreau să mănînc legume, ia să-mi aleg, ce au ăștia p-acolo, la bufet. Se poate. Dar, hai să ne înțelegem: all-inclusive-ul a fost inventat de nevoie. În stațiuni cum are Egiptul, în care în stînga – pustiu, în dreapta – pustiu, trebuie să am în orășelul ăla tot. Că dacă n-am tot acolo, n-am ce face. Și magazine, ca să-mi cumpăr, nu știu, aur, piele, și să-mi cumpăr pastă de dinți, și să-mi cumpăr ciorapi, șlapi, nu știu, ce-mi mai cumpăr eu. Trebuie să am totul acolo, pentru că în rest e pustiu. La fel și în Turcia: la cîte mii de kilometri de litoral au, ici-colo e un resort, iar în stînga, dreapta – pustiu. Are sens. Și la noi are sens, într-o anumită măsură.
Nu are sens în Grecia. Grecia nu este de all-inclusive, pentru că acolo ai parte de o experiență turistică diferită: vrei să vizitezi, ziua, un sit istoric, să guști, seara, o musaca la o tavernă, să încerci în fiecare seară altceva, altundeva.
Nici prețurile nu te dau pe spate. Adică știi că de 20 de euro, 30 de euro, cît o fi acolo, mănînci bine. Îl întrebi pe chelner: „Ce ai proaspăt?“. „Vino încoace“, și-ți arată acvariul sau trage tava aia cu gheață și zice garides, baby octopus, ce zice el acolo că are, și ți-l ia și ți-l pune direct în tigaie sau pe grătar.
Dacă e să facem o comparație, există o diferență ca de la cer la pămînt la tipul de experiență, într-un restaurant, între noi și greci. Pomeneam de tavernă: n-o să vezi sau sînt foarte puține locuri în România în care te întîmpină patronul la intrare, cum se întîmplă cam peste tot în Grecia. Pentru că este direct interesat ca business-ul lui să funcționeze. Are puterea să-ți dea din partea casei ceva, să-ți aducă un desert sau o carafă cu vin, bonus.
Depinde ce-ți dorești. Îți dorești volume, cantitate? Păi, te duci în Bulgaria: n-o să te întîmpine în hotelul ăla de 800 de camere niciodată patronul, n-o să știi cine e, e o fetiță la recepție.
Nu vorbeam de hotel, vorbeam despre restaurant.
La fel, același lucru.
Nu vorbim de restaurante mari, vorbim de zona de pensiuni, de afaceri de familie, cum e și în Franța.
La greci e altceva. Grecul nu are această lăcomie pe care o avem noi. Știi, am făcut un restaurant, să-l fac mai mare sau să fac două. Să fac trei restaurante. Nu, el îți ia 50 de euro că ai mîncat, îți ia 50 de euro că te-ai culcat, ți-a luat 50 de euro că are uleiul de măsline stors din curtea casei. Lămîile sînt ale lui, se duce scafandrul scoate o caracatiță, ți-a pus-o în farfurie, nu vrea mai mult. Nu vrea mai mult, pentru că are experiența că, dacă vrei mai mult, ai înnebunit cu capul și nu mai faci față și te stresezi și mori devreme și el nu vrea asta.
E o altă cultură.
Da, e o altă cultură. Îi ajunge, îi e bine cum e, mai mult de atîta n-ar putea să ducă și ca atare nu se leagă la cap. Noi sîntem pe stilul să facem, să am un hotel, al doilea hotel, al treilea hotel, două restaurante, al treilea restaurant, o mie de locuri.
Bine, și mai e și mentalitatea românească: „Domnule, eu sînt șef, eu nu stau în ușă ca să-mi aștept clientul, am angajați“.
Uite, mă provoci, că la noi, la Bibi Bistro, în Vama Veche, patronul stătea. De dimineață pînă seara, din 1 mai pînă în 20 septembrie.
Da, da, n-am spus că nu sînt, dar nu prea există această concepție despre turism, la noi. Din păcate.
În turismul de masă nici nu se poate. Dacă vrei să aduci avioane, autocare, sute de turiști, nu se poate. Dacă te mulțumești așa, cosy, liniștit, frumușel, pentru sufletul tău, se poate. Trebuie să-ți alegi.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 27/619 din 12 iulie 2023 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback