Bună ziua, stimați ascultători, sînt Bursucul Gastric și voi comenta pentru dumneavoastră meciul din etapa de astăzi a Ligii Campionilor la bere dintre reprezentantele Belgiei și Germaniei. Ne aflăm pe terenul neutru al terasei olandeze a restaurantului Grand Café Arnhems Meisje, situat în centrul orașului Arnhem, chiar lîngă biserica Eusebiuskerk. E o zi superbă de primăvară, iar tribunele de lîngă masa la care comentatorul și-a dat întîlnire cu niște prieteni sînt arhipline.
Lovitura de începere e dată de echipa faimosului club german Erdinger Weissbräu – cea mai mare fabrică de bere din grîu din lume: în tricouri cu etichetă albă, pătrățoasă, Erdinger Weizenbier (sumă totală de transfer: 5,50 euro/500 ml) se desfășoară pe masă om-la-om, sticle cu pahare. O bere aurie, ușor tulbure, cu o concentrație alcoolică 5,3%, care curge natural către buturile adverse. Pauză. Jucătorii se îndreaptă spre vestiarele din buda aflată în interior, la etaj, la care ajungi urcînd o scară somptuoasă. Fluier de start al reprizei secunde. Atacul aparține echipei belgiene cu etichetă galbenă, romboidală, Westmalle Trappist Tripel (valoare de piață: 3,50 euro/330 ml), o bere nefiltrată a abației belgiene Westmalle, fermentată a doua oară în sticlă după o rețetă veche a ordinului călugăresc La Trappe, cu o concentrație alcoolică 9,5%. Turnată cu grijă în pahar, berea asta e un adevărat spectacol: de culoare galben-portocalie, cu particule în suspensie și drojdie pe buza sticlei, fină, cremoasă, ușor amară, Westmalle are o aromă fructată care marchează decisiv printr-un gust plăcut, remanent. Meciul se încheie aici; o chelneriță drăguță colectează contravaloarea biletelor. În finală se vor întîlni, deci, reprezentanta Belgiei, Westmalle Trappist Tripel și multicampioana Cehiei, Pilsner Urquell.
Caseta tehnică. Timp frumos, excelent pentru băut; de la un moment dat încolo, nocturnă. Spectatori: inițial 2, la final 4. Gol(it)uri: două sticle, apoi încă două. Arbitru: ratebeer.com.
P.S.: Nu putem încheia transmisia de la această competiție fără a menționa campioana en-titre, berea locală a celei mai vechi berării (1499) din Praga, U Fleků (lager, 13%, neagră, ușor amară), și fără ca Bursucul să remarce și, în același timp, să vă recomande cîteva echipe din ligile naționale testate personal. Deși necunoscute încă pe plan european, se califică oricînd în fazele superioare: Chimay Trappistes Premiere (7%, roșie, refermentată în sticlă, dulce-amăruie) și Grimbergen (6,7%, aurie, dulce) din Belgia, Fullers London Pride, Londra (pasteurizată, 4,7%, brună, limpede, dulce-amăruie), Gilden Kölsch (4,8%, galben pai, ușor dulce) și Jever Pilsener (4,9%, galben lămîie, amară) din Köln, Schultheiss Lager Schwarz, Berlin (5%, draft, neagră, corp subțire, acidulată), Veltins Pilsener, Düsseldorf (4,8%, blondă, limpede, ușor amăruie), Stuttgarter Hofbräu, Stuttgart (4,9%, pils, aurie, dulce-amăruie), Gold Ochsen, Ulm (pils, 5,1%, aurie, corp consistent, amăruie), 3 Monts St. Sylvestre (8,5%, dop de plută, galben pai, limpede, acidulată) și Jeulain Ambrée, Franța (7,5%, dop de plută, galben-roșcată, ușor amară), Cergal, Lisabona (4,7%, lager, galben pai, amară), Xibeca, Barcelona (4,6%, galben pal, acidulată, dulceagă), Bavaria Baron, Olanda (pils, 5%, blondă, amară), Bofferding, Luxemburg (lager, 4,8%, ușor amăruie).
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 17/1007 din 27 aprilie 2011)
Be the first to comment