Sîntem la punctul gastronomic local „DecumAna” și o cunoaștem pe Ana din „DecumAna”. Vă rog să ne spuneți mai multe despre dumneavoastră și despre acest loc.
Vă spunem bun venit la „DecumAna”, primul punct gastronomic local înființat în județul Sălaj. Acum doi ani și trei luni, am deschis punctul gastronomic: creștem animale, producem legume și conservăm pentru noi, pentru casă, și am văzut că avem surplus și atunci am hotărît să dăm și altora, cei care nu au pe nimeni la țară și ar aprecia o mîncare tradițională.
Cum v-a venit ideea asta? Cunoașteți acest domeniu al ospitalității în vreun fel?
Fostul meu manager de la ADI Țara Silvaniei, Daniel Stejeran, mi-a spus că a auzit la radio despre punctele gastronomice și am început cursul pentru punctele gastronomice, care era atunci online. El știa că la birou aduceam mîncare gătită de mine și știa că facem și pentru iarnă – punem la borcan tot felul de conserve, murături, dulcețuri – și mi-a zis: „Tu ai și o grămadă de animale acolo, ai spațiu, ai loc de joacă pentru copii, curte mare, ar fi păcat să nu deschideți un punct gastronomic”. Și atunci așa a venit ideea.
Ce rețete tradiționale le serviți oaspeților dumneavoastră?
Oaspeților le servim ce gătesc pentru noi, pentru casă. Aici, cu noi în curte, e și soacra mea, și ea mă ajută cu pregătitul mîncării, adică rețete cum făcea mama dînsei și am învățat și eu de la ea și de la bunica soțului, pe care am prins-o în viață. Pregătim sarmale, ciorbe, orice, doar cu ce producem noi.
Există o mîncare locală tradițională care se servește doar aici?
Nouă ni se cere foarte mult mămăliga cu brînză de oaie. Avem aici în sat producători de brînză, adică au oi. Și cînd tăiem porcul, facem cîrnați și carne la garniță și atunci foarte bine merge combinația asta de mămăligă cu brînză și carne de la garniță.
De unde vă vin oaspeții? Din județ, din țară, din București, din afara țării?
Ne vin mai mult turiști, cei locali nu prea vin – turiștii care vizitează castrul de la Porolissum. Vin din țară, vin din străinătate și acum, săptămîna asta, am avut din Germania. De obicei sună în prealabil, dacă au preferințe la mîncare, dar sîmbăta și duminica, în week-end, vin, parchează în curte: „Am venit să mîncăm”. Deci nu sună în prealabil, că încă nu fac diferența între punct gastronomic și restaurant. Mulți confundă cu restaurantul și mulți vin: „Am venit la ciorbă de burtă”. Păi, stați un pic, noi nu avem astăzi ciorba asta. Dacă sună în prealabil, atunci pregătim după preferințe, dacă nu, ce avem pentru noi, pentru casă: ciorbă, felul doi, desert…
Da, asta e confuzia pe care o face foarte multă lume, de a considera punctul gastronomic local un restaurant. De fapt, nu e un restaurant: mănînci la om acasă, tradițional, este o afacere de familie cu produse proprii sau de la producători locali. Și dincolo de această experiență culinară există și o poveste: a felului respectiv, a zonei, a gazdei, a rețetei…
Denumirea de „DecumAna”… Mulți mă întreabă de unde vine denumirea aceasta, că majoritatea punctelor gastronomice au denumire cu numele și prenumele gazdei. „DecumAna” are două semnificații: mă numesc Ana Maria și una dintre porțile principale de la Castrul Porolissum este Poarta Decumana, care face legătura între Poarta Praetoria și Amfiteatru.
E, practic, un joc de cuvinte care a legat acest punct gastronomic local de principalul obiectiv turistic al zonei… Ce i-ați spune unui turist care n-a auzit de dumneavoastră și totuși ar vrea să vină aici în zonă și să oprească să vă facă o vizită?
Îi așteptăm cu drag și, chiar dacă sînt cazuri sau sînt zile în care lucrez și mai avem clienți, le pregătesc ceva rapid, adică tot timpul avem ceva, ori o zacuscă, ori o mămăligă. De la noi nu pleacă nimeni neservit sau flămînd. Chiar dacă nu am trei feluri, un sirop, o cafea, tot timpul la noi se găsește ceva.
Știu că există o asociație a punctelor gastronomice locale la nivel național. Sînteți cumva membri în această asociație?
Da, sînt membru în Asociația Gastro Local de la Vama Buzăului și am participat la toate trei conferințele. Acum, anul ăsta, o să fie a patra conferință. În fiecare an se ține în alt județ și e o experiență foarte frumoasă, pentru că ne duce la punctele gastronomice și acolo vedem cum e servirea…
Faceți un schimb de experiență cu colegii dumneavoastră din alte zone din țară.
Da. Și sînt înscrisă și în această asociație. Oarecum, o să mă ajute pe viitor: dacă cumva turiști de acolo se îndreaptă spre Sălaj, apar la ei pe hartă și așa o să ne direcționeze oarecum turiști și clienți.
Într-o discuție cu un alt proprietar de punct gastronomic local din județul Bistrița-Năsăud (Elena Din Deal din Tiha Bîrgăului), mi s-a spus că o categorie de clienți sînt aduși de oameni din Bistrița, care primesc oaspeți din diverse locuri și atunci, ca să mănînce tradițional, vin la dînsa și e o experiență deosebită cu totul față de o masă la un restaurant din oraș. Aveți genul ăsta de clienți?
La noi nu prea sînt. La noi sînt doar turiștii care vin la Porolissum. Mai vin de la Cluj, de exemplu, de la agențiile de turism sau prin Daniel Stejeran care mai aduce clienți, are oaspeți din străinătate.
Eu mă gîndeam la Zalău, că fiind reședință de județ…
Să știți că nu. Și eu am rămas surprinsă că nu prea vin de la Zalău. La doamna Elena Din Deal am avut onoarea anul trecut să merg: la conferință ne-au împărțit pe la localnici și chiar la doamna am fost și am mîncat.
Ce vă propuneți în viitor? Am înțeles că pregătiți și niște spații de cazare ca să vă extindeți oferta turistică.
Pe viitor ne gîndim să facem și spații de cazare și o terasă închisă pe timpul iernii. Deocamdată, de doi ani de cînd sîntem deschiși, n-am avut solicitări pe timp de iarnă. Ne propunem să facem calitate, nu cantitate: puțin și bun.
(articol publicat de catavencii.ro)
Be the first to comment