Cam asta a fost Tîrgul de Turism al României desfășurat săptămîna trecută, de joi pînă duminică, la Romexpo, în pavilioanele B1-B2: un mall în care lumea s-a împărțit între restaurantele de lux ale vacanțelor exotice și fast food-ul destinațiilor preferate ale românului, Grecia sau Bulgaria, vizitatorii de week-end (joi, în ziua specialiștilor, s-a petrecut un fel de tîrg in house, expozanții vizitîndu-se între ei), pe care vremea zburlită din oraș i-a fugărit înăuntru, plimbîndu-se printre standuri și comportîndu-se cam ca toți clienții de mall: oamenii cu bani, la shopping, pe la buticurile de firmă, amărăștenii, la vizionare de vitrine și vînătoare de pliante, baloane, bomboane, orice s-o nimeri, numai gratis să fie.
Cu ce-a venit nou Tîrgul 2018, în afară de prețurile pachetelor turistice? Păi, în primul rînd, cu locul: pavilioanele inaugurate la ediția de anul ăsta sînt moderne și arată civilizat, inclusiv în zona toaletelor. Puțin mai multă organizare n-ar strica, dar asta se poate rezolva cu timpul. Standul Clubului Presei de Turism – FIJET România, la care, printre publicațiile de specialitate Traveller Magazin sau Top Business, a fost prezentă și pagina de turism a revistei noastre (cu mare succes la difuzarea exemplarelor, fără retururi), s-a aflat undeva între Buzău și Amara, pe un colț de alee din B1.
În al doilea rînd, cu evenimentele. Unele dintre ele (nu vorbim aici de clasicele degustări de vin sau palincă cu care expozanții au ademenit lumea pe la taraba lor): de exemplu, conferința „România 100” a Departamentului de Turism și Geografie din ASE sau seminarul „Tourism4Y”, dedicat generației millennial și turismului lor de selfie: vloggereală, quest-uri, treasure hunt, aplicații de smartphone.
De departe cel mai interesant eveniment al Tîrgului, conferința de presă comună a asociațiilor patronale și profesionale din turismul românesc din prima zi, s-a desfășurat într-un anonimat dezamăgitor, deși, moment istoric, reprezentanții FPTR (Federația Patronatelor din Turismul Românesc), FIHR (Federația Industriei Hoteliere din România), OPTBR (Organizația Patronatelor din Turismul Balnear din România), HORA (Asociația Restaurantelor din România), ANAT (Asociația Națională a Agențiilor de Turism), ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural), AER (Asociația de Ecoturism din România), CDR (Coaliția pentru Dezvoltarea României task force tourism), SKAL – Clubul Profesioniștilor din Turism, FAPT (Federația Asociațiilor de Promovare Turistică), BTB (Bucharest Tourism Board) și-au dat mîna și s-au așezat, pentru prima dată în 25 de ani, la aceeași masă din Sala Madgearu, unde, sub titlul „Cine pune frînă dezvoltării turismului românesc? Așa nu se mai poate!”, s-au disecat pe capitole cronicele probleme ale domeniului: relația cu autoritățile, promovarea destinațiilor, criza forței de muncă. În intervențiile lor, vorbitorii au încercat să împace capra turismului cu varza administrației publice, dar, din păcate, nu le-a ieșit mai mult de-o capră pe varză.
Și asta pentru că, pînă la întrebările din final ale jurnaliștilor prezenți, a fost un monolog continuu, principalii parteneri de dialog, Ministerul Turismului, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Capitalei, lipsind cu desăvîrșire din sală, complet inexplicabil și total impardonabil. La această întîlnire deosebit de importantă, o lecție de management aplicat care a durat fix o oră, noul șef al Turismului românesc, Bogdan Gheorghe Trif, a lipsit nemotivat, fără să trimită măcar un consilier. Prezent a fost la Tîrg, chiar în prima bancă, la standul ministerului, dar cu temele nefăcute: judecînd după discursul lemnos, pierdut în truisme și generalități, de la deschiderea oficială a tăiatului de pamblici, și după dezinteresul arătat colaborării cu oamenii sectorului, pălăria de ministru pare cam mare pentru dînsul, chiar și ca membru al Cabinetului Viorica Docilă. Pentru că a fost numit la Turism, a înțeles, probabil, că va fi permanent în vacanță.
Dacă ar fi fost prezent în sală, domnul ministru ar fi aflat, printre altele, că:
*Îmbunătățirea imaginii turistice a României trebuie să se facă printr-un parteneriat public-privat, în OMD-uri, organizații de management al destinației, structuri responsabile de dezvoltarea și promovarea turismului în care autoritățile locale (consilii județene, primării) să colaboreze cu operatorii în turism (hoteluri, restaurante, aeroporturi, furnizori de diverse servicii de agrement) ai locului respectiv sau cu asociațiile patronale și profesionale, la nivel regional, zonal și național.
*Organizația Română de Turism, proiect anunțat acum patru ani de premierul de atunci, este încă un dosar prăfuit printr-un sertar al ministerului.
*Anul trecut, din cele 6 milioane de euro destinați în buget promovării turistice, s-au cheltuit doar 1,5 milioane.
*Strategia de promovare turistică a României este hotărîtă de funcționari ai ministerului; deciziile se iau fără consultarea antreprenorilor și specialiștilor din domeniu, cei care știu efectiv ce-și dorește turistul, ce au structurile turistice din teritoriu de oferit.
*De anul viitor, legea salarizării prevede includerea voucher-elor de vacanță în salariu, anulînd sensul pentru care acestea au fost create – sprijinirea turismului românesc. Îl vor dezvolta pe cel bulgăresc, grecesc, spaniol.
*Banii colectați din taxa hotelieră, alias taxa de promovare și dezvoltare a turismului bucureștean (1% din prețul camerei de hotel), în ultimii trei ani și jumătate, aproximativ trei milioane de euro anual, sînt blocați în conturile primăriilor de sector, fiindcă atribuțiile de cheltuire a acestor sume le are doar primăria generală. Peste zece milioane de euro neutilizați dintr-o neglijență birocratică, care pot fi deblocați printr-o hotărîre de Consiliu General al Capitalei și alocați pentru promovarea și dezvoltarea turismului unei capitale de țară UE care n-are nici măcar un singur centru de informare turistică.
*Pentru suplinirea deficitului de personal din turism, dacă vrei să angajezi un cetățean extracomunitar, legea spune că unui necalificat trebuie să-i plătești salariul mediu pe economie, iar celui calificat, patru salarii medii, prevedere discriminatorie față de angajatul român.
*Din 300 de aplicanți ai unui loc de muncă, doar 10% confirmă prezența la interviu, iar, din aceștia, doar 1% se prezintă la întîlnire: trei oameni slab pregătiți, neangajabili. În colaborare cu Ministerul Educației și cu cel al Muncii, trebuie luate, astăzi, măsuri care să producă efecte în 3-5 ani, altfel dezastrul forței de muncă a sectorului din prezent se va accentua și potențialul turistic nu va putea fi valorificat nici măcar la nivelul actual.
În concluzie, mesajul comun al celor care muncesc zi de zi în turismul românesc subliniază nevoia de dialog real între toate părțile implicate în domeniu pentru stabilirea unei stategii naționale de dezvoltare și promovare coerentă pe termen mediu și lung, care să fie respectată de toți cei care ajung vremelnic la guvernare, astfel ca turismul să reprezinte mult mai mult decît 1,3% din PIB. Măcar 5-6%, cît au vecinii noștri.
(articol publicat în Cațavencii nr. 8/343 din 28 februarie 2018 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback