E o seară de primăvară timpurie în Timișoara și Trell, băștinașul din Perth care îmi e coleg la Hostel Freeborn, vrea să-mi arate orașul. Mai exact, cîrciumile sale preferate. Bîntuim, deci, din bar în bar, discutînd diverse despre Australia, România și experiențele noastre mai mult sau mai puțin turistice. Pe la miezul nopții, după cîteva beri în Rost și în Cuib, ajungem undeva pe lîngă parcul Doina, într-un bar dintr-o vilă veche cu camere înalte, populat cu studenți întinși pe canapele: sîntem acasă la Scârț – Loc Lejer.
Lumea se ungea cu Silva, la 5 lei, sau cu niște cocktailuri, pe care eu, ca neamator de băuturi amestecate, n-am avut curiozitatea să le testez. După ce ne-am găsit loc, l-am lăsat pe Trell să vrăjească fetele de la mesele din jur și m-am apucat de explorat cîrciuma, cu o bere în mînă. Hărți, tablouri, poze ironic-nostalgice (Stan și Bran lîngă bibelouri kitsch), viniluri, cărți, boardgames; oriunde te întorci ai cîte ceva interesant de studiat. Într-o încăpere alăturată, vreo 30 de scaune își așteaptă ocupanții: e sala de spectacole a teatrului Auăleu, Teatru de Garaj şi Curte, la care doi dintre barmani sînt actori (și invers). Toaleta e absolut spectaculoasă (buda unui bar de hipsteri cuplat cu un teatru nonconformist nici nu putea fi altfel, clar). Pare a fi și magazia de decoruri a teatrului: e plină cu aparate de radio vechi, afișe, diverse instrumente. Plus că are chiar și cadă. În pauza dintre două beri/acte, nu-i exclus să găsești aici vreun client plin de clăbuci pregătit de-o baie.
Cît am făcut eu turul casei, în boxe s-a consumat Doors. Apoi s-a trecut pe Pink Floyd. Și pe alte Silva. Mai spre dimineață, cînd mai rămăseserăm doar vreo cinci-șase inși, cu tot cu barmanul, și ne-am strîns cu toții la masa de lîngă tejghea, am savurat niște INXS și AC/DC, cu dedicație specială pentru australian. Puși de mine, de pe laptopul cu youtube din bar, în timp ce Trell ne turna în pahare pălincă din sticla primită cadou de la o prietenă româncă, pe care o cărase cu el toată seara (sticla, nu fata).
Noaptea aia petrecută cu Trell în Scârț a fost memorabilă. Practic, la masa noastră, s-a scris cronica pentru o rubrică mult mai cosmopolită: “Baruri româno-australiene“.
(articol publicat în Cațavencii nr. 17/146 din 30 aprilie 2014)
Be the first to comment