În Sighișoara, toată cetatea e un muzeu. În aer liber, vizitabil gratis, pe traseul turnurilor și fortificațiilor medievale, început, de obicei, din centru, de lîngă Casa Vlad Dracul, clădirea în care se presupune că s-a născut Țepeș (acum doar restaurant cu specific tradițional local, adică țeapă), continuat spre Scara acoperită a Școlarilor și finalizat, de iubitorii goticului și ai horror-ului tîrziu, la Biserica din Deal cu cimitirul aferent. Dar, dacă vrei mai mult de-atît sau doar încerci să te-ascunzi de ploaie, negăsind masă liberă în nici o cîrciumă, sînt de luat în calcul și niște interioare de muzeu.
Cel mai vizitat este cel din Turnul cu Ceas. Situat în turnul-vedetă al cetății, muzeul ăsta oferă informații istorice ca liftul, pe verticală: la primul nivel, un pic de arheologie și de geografie (macheta orașului, circa 1735), la al doilea, o sală de farmacie și instrumentar medical, testat pe pacienții secolelor trecute (dacă te uiți la bisturiele chirurgilor timpului, zici că au fost confundate cu uneltele călăului din muzeul torturii) și… la etajul șase, o zonă dedicată realizărilor științifice ale lui Hermann Oberth, părintele cosmonauticii. Cele intermediare, spații amenajate cu mobilier pictat, ceramică transilvăneană și alte obiecte de interes relativ restrîns, sînt oricum văzute pe repede-înainte de public. Apropo de participanții la traficul cultural-turistic: în vacanțe și week-end-uri, circulația pe scara în spirală este foarte intensă, cozile care urcă și coboară îngustele trepte din lemn scîrțîitor creînd des ambuteiaje. În special la cămăruța cu pereți din sticlă a mecanismului ceasului, lîngă nișa statuetelor din lemn de tei care reprezintă zeitățile patroane ale zilelor săptămînii (vizibile, de afară, în lateralul cadranului), și la atracția principală, balconul, de unde ai o panoramă completă a Sighișoarei. Pe balustrada acestui fost culoar de gardă au fost montate plăcuțe metalice inscripționate cu direcția și distanța în linie dreaptă spre diferite orașe. Detalii importante, da: în caz că, inspirat de Herr Oberth, vrei să testezi tehnologia aeronautică cea mai avansată la momentul construirii turnului – aripile lui Icar – și să-ți iei zborul de aici pînă la Tokyo, de exemplu, e util de știut că, pînă se topește ceara dintre pene, ai de stat în aer, planat, fix 8.890 de kilometri.
Dar, poate că, înainte de gangul porții Turnului cu Ceas, te-au deturnat din drum panourile publicitare care te invită să vizitezi Casa Breslelor. O expoziție privată despre viața profesională a meșteșugarilor sași, prin a căror muncă s-a dezvoltat în timp burgul. După masa de lucru a ceasornicarilor de dincolo de ușa transparentă a intrării, un tunel din cărămidă te conduce spre subsolul clădirii în care și-au instalat ateliere tîmplari, dogari, cositori, fierari, croitori, cizmari, măcelari. Mă rog, manechinele îmbrăcate în veșmintele corespunzătoare meseriei, care mimează activitatea, conform celebrului îndemn „Mircea, fă-te, că lucrezi!“. Unelte și mașinării, obiecte gravate cu elemente decorative sau heraldica vremii, blazoane de la 1500-1700, butoi de vin din stejar, făcut în 1734 (unul dintre cele mai vechi care s-au păstrat în Transilvania), lăzi de breaslă cu instrumentele specifice ocupației respective – cum ar veni, trusa de scule a meseriașului plecat în intervenție la sediul clientului. Imersiunea în mediul ghildelor sighișorene se face video, din decorul descris anterior sau de pe ecrane, dar și audio, în sfîrîit de metal încins, scrîșnet de pilă și bătăi de ciocan. Lipsește doar foșnetul bancnotelor sau piuitul POS-ului breslei HoReCa-rilor prezentului.
Cu același bilet cumpărat de la ghișeul Casei Breslelor ai acces și în Casa Armelor și Hărților. Tot ce trebuie să faci e să te muți vreo trei sute de metri mai încolo, traversînd Piața Cetății spre Turnul Croitorilor, și să intri în clădirea din dreapta lui, urcînd cîteva trepte spre un parter și un etaj pline, prin rame și vitrine, cu o colecție impresionantă de hărți, litografii, cărți, documente rare, monede, arme albe sau colorate, de praful de pușcă și de timp. Pentru turul foarte scurt al celor mai interesante exponate, întreabă ghidul de sabia vikingă veche de vreo 1.400 de ani, de grenada incendiară bizantină de secol XI, strănepoată a focului grecesc și strămoașă a cocktailului Molotov, de löwenthaler, talerul olandez de la 1566 folosit în Țările Române, în secolele XVII-XVIII, nașul monedei naționale (avea gravat un leu rampant), sau de pașaportul din 1866 al lui Alexandru Ioan Cuza, plecat totuși legal, cînd l-au fugărit boierii din țară.
(articol publicat în Cațavencii nr. 36/728 din 10 septembrie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment