Dacă ești cumva în Lyon și ai măcar o zi liberă, îți recomand o excursie scurtă, cu trenul, în Elveția: după ce schimbi la Geneva și treci prin localități selecte ca Versoix sau Nyon, în nici trei ore de la plecare intri în Lausanne.
Plasată extrem de convenabil, între iahturile de pe lacul Léman și pîrtiile de schi din Alpi, Lausanne e, și vara, și iarna, capitale olimpique (ți se precizează asta, oficial, sub cele cinci cercuri înlănțuite, pe frontispiciul gării). Lăsînd la o parte faptul că sediile preaonorabilului CIO și multstimabilului TAS, instanța sportivă care rectifică periodic clasamentele fotbalului românesc, nu se puteau afla într-o localitate obișnuită, această titulatură e, pe undeva, explicabilă: ca turist pedestru în orașul ăsta deluros, fort natural care, încă din timpul romanilor, era o locație strategică de apărare a zonei, ai nevoie de o condiție fizică de semifondist – urci și cobori la pietonale acoperite cu macadam pînă îți ies ochii din cap ca la melc.
Iată varianta scurtă de sightseeing, pentru foștii elevi scutiți la ora de sport: traversezi zebra din fața gării și iei în piept abrupta Rue de Petit-Chêne pînă în Place St-François, care e foarte aproape de centrul vechi; prin canionul traversat de poduri și viaducte, matca fostului rîu Flon, decedat de sete prin secolul al XIX-lea, curge acum, Rue Centrale, cu shop-urile și cafenelele ei cochete. Apoi, odată cățărat pe Pont Bessières, viaductul care survolează acoperișuri din țiglă și terase cu vegetație luxuriantă, mai ai de făcut doar cîțiva pași pînă la Cathédrale Notre-Dame, biserica gotică de secol XIII care domină orașul. Treptele unei scări acoperite te coboară în Place de la Palud, piața Primăriei, iar de acolo, via Place Centrale, închei turul, ajungînd înapoi la gară.
După atîta mișcare, ți se va face sigur foame. Potolirea ei e, însă, o operațiune destul de scumpă, socotind (1 CHF = 3,70 RON) conform selecțiunilor din meniu scrise cu cretă pe tabla postată în ușa restaurantului “La Pomme de Pin” (Rue Cité-Derrière, între catedrală și Palais de Rumine): Fricassée de champignons et rösti – 23 CHF, Pied de porc au madère, rösti et salade – 22 CHF. Dacă bugetul nu permite asemenea extravaganțe gastronomice, vreo 10 franci elvețieni se pot transforma, în supermarketul Coop de lîngă gară, în material de sandvișuri pentru un picnic pe o bancă-separeu, cu pereți din gard viu, în Esplanade de Montbenon. Sau, dacă nu mai ai chef de ascensiuni, ceva mai la vale, pe Quais d’Ouchy, în port, masticînd cu ochii țintă la ambarcațiunile de pe lac.
(articol publicat în Cațavencii nr. 36/63 din 12 septembrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment