Am fost, sîmbătă, la o nuntă, la Tîrgoviște. Pentru restul de noapte rămas după petrecere, am primit cazare la o pensiune de marginea drumului,…
Locul: …la vreo trei-patru kilometri în afara orașului, la ieșirea spre Sinaia (cam așa se și cheamă adresa, în caz că vii cu taxiul: Aleea Sinaia, fără număr, deși nu numai că nu-i o alee, ci ditamai șoseaua, foarte circulată, în week-end). Felicitările, masa și dansul s-au petrecut la Solarino, un complex turistic cu hotel, restaurant și terase destul de prezentabil; pentru că aici nu mai erau paturi libere, dușurile de dinainte și de după nuntă, plus cele cîteva ore la orizontală, le-am executat vizavi, la Pensiunea Rubin. Un stabiliment de aproximativ două-trei margarete ușor ofilite care arată relativ bine din exterior, dar destul de obosit, din interior.
Prețurile: Habar n-am cît a costat patul meu de la Rubin. Organizatorii le-au luat angro, pe toate, ca să-i cazeze pe invitații…
Oamenii: …veniți și mai de-aproape (București), și mai de departe (Galați, Eforie Nord, Techirghiol), și mai de foarte departe (Lyon), ai nunții internaționale româno-ucraineane cu participanți adunați de pe hartă din Bucovina de Nord (gașca consistentă din Bucovel a mirelui) pînă în Maroc (rudele prin alianță ale miresei).
Ambianța: Cînd proprietarul, un nene mai puriu și mai uscat de la natură, dar cu fibra încă pe el, mi-a dat cheia camerei 1 de la parter, n-am stat s-o iau în primire cu proces verbal: eram deja în întîrziere, deci din duș am sărit direct în costum și în pantofi, ca să ajung cît mai repede peste drum, la restaurantul-terasă din spatele hotelului unde lumea se conversa deja amical la un whisky cu gheață. Abia pe la 2.30, la întoarcerea la cazare, am realizat, împreună cu Alex, prietenul socrului mic și colegul meu de cameră pînă dimineață, că, pe post de cearșafuri, aveam doar o husă de saltea și un fel de cuvertură cît o față de masă (mică). Pentru ambele paturi. Fiindcă era încă foarte cald, după ieșirea din dușul fără cabină, cu furtunul crăpat, din care apa curgea pe-alături, pînă la vasul WC-ului, lăsînd în baie o atmosferă de Lacustră, am vrut să pornesc aerul condiționat. Necîștigător: în lipsa telecomenzii sale, pe care proprietarul nu mi-o dăduse, aparatul refuza să pornească folosind telecomanda televizorului. Pe care n-am mai fost curios să-l deschid, ca să văd dacă cumva chiar funcționează sau e și el doar de decor.
(articol publicat în Cațavencii nr. 32/521 din 11 august 2021)
Be the first to comment