După cele șapte nopți dormite în trei camere diferite (la Virginia Family Resort, Myrina Beach și Mitsis Grand) și cele șapte zile de vizitat alte vreo 25 de hoteluri, fiecare dintre cei treizeci și ceva de excursioniști de serviciu ai infotrip-ului TUI Travel Center în Rodos s-a întors acasă cu o idee destul de clară despre cam ce-ar însemna o cazare de patru și cinci stele pe insula Colosului.
Locurile: O cazare care poate fi foarte variată: de la hoteluri-boutique cu puține camere și atmosferă intimă, de familie turistică, la resort-uri cît un cartier întinse pe mii de metri pătrați de grădini, peluze, piscine, terenuri de sport, plaje. Proprietăți și mai pe lîngă mare și mai retrase, pe vreo colină, lîngă o pădurice de pini, printre palmieri, cactuși și leandri, unele dintre ele, cu servicii all-inclusive (deși grecii nu prea sînt fanii acestui sistem practicat masiv de vecinii turci, au fost nevoiți să se adapteze la cererea din ce în ce mai mare a pieței).
Dotările: Recepții și lobby-uri spațioase, cu suprafețe vitrate imense, decorate modern, conectate cu terase-esplanadă și holuri lungi transformate în expoziții de artă sau galerii comerciale. Restaurante de dimensiunile unei cantine studențești de campus important cu vitrine calde/reci, în care mănîncă în același timp, în regim bufet, sute de oameni sau săli de patru mese à la carte, cu specific foarte divers, de la autohton la italian, mexican, arăbesc, asiatic, în care chelnerul îți recită meniul la ureche. Piscine infinity cu acces direct din camera de la parter sau despărțite prin panouri de sticlă mată de privirile indiscrete ale trecătorilor de pe stradă. Duble cu masă și scaune în balcon sau apartamente la ultimul etaj cu mini-gym pe terasă. Plaje cu nisip fin sau cu pietricele cît medaliile olimpice la înot, șezlonguri cu umbreluțe clasice sau foișoare-separeu în care te bronzezi ascuns după pînzele draperiei. De toate am văzut în periplul nostru rodosian, inclusiv un complex de hoteluri din același grup unite printr-un pasaj suprateran peste șosea, în care transferul între clădirile-bungalow cu gazon în față se face cu vehicule electrice, ca pe terenurile de golf, și chiar o mini-expoziție de mașini și motociclete de epocă, etalate în lobby (exemplare din colecția de jucării auto/moto a patronului, cel mai probabil).
Prețurile: Deși întrebați insistent, absolut toți cei care ne-au făcut tururile de hotel au evitat să dea prețuri concrete, răspunsul, invariabil, pentru grupul nostru compus majoritar din agenți de turism, fiind: Tarifele diferă foarte mult de la perioadă la perioadă și în funcție de preferințele clienților – le vedeți în sistem pentru fiecare caz în parte. Oricum, din cîte spunea unul dintre manageri, în Rodos, sînt foarte rare situațiile în care clientul intră direct din stradă ca să cumpere la prețul de recepție, camerele fiind vîndute cu mult înaintea sejurului prin agențiile de turism partenere sau prin rezervări directe online. Păi, da, ești în concediu pe o insulă foarte îndepărtată de continent – nu-i ca și cum ai putea să vii cu mașina direct de acasă, ca la bulgari.
Ambianța: Vă vine să credeți sau nu, infotrip-ul nu e o vacanță. Vizitele astea de hoteluri, în care agentul vede dincolo de ecranul monitorului ce urmează să-i recomande omului intrat în agenție, iar jurnalistul ce-i va prezenta cititorului/privitorului, au fost și vor fi mereu o activitate foarte obositoare. Organizate cîteodată și cîte opt pe zi, cu durate de la 30-45 de minute la o oră și jumătate, vizionările de hotel sînt niște seminarii pedestre în continuă mișcare, conferențiate de un om de la marketing care te mitraliază cu informații, în timp ce te tîrăște peste tot pe unde are el chef sau interes, în general, pe traseul recepție – restaurante – baruri – sală de conferințe – spa – piscină – plajă (cu variațiunile loc de joacă pentru copii, sală de fitness, saună și alte spații anexă), plus cel puțin două camere, o dublă standard și o family room, și un apartament, cel mai spectaculos (dacă nu e deja ocupat). N-ai timp să te oprești pentru poze, filmări sau discuții cu oamenii, ca să nu te rătăcești de grupul care merge înainte non-stop, pentru că trebuie respectat un program. Te plimbi printre oameni desculți, în slip, la bere, numai că tu ești îmbrăcat și n-ai venit aici la distracție. Cînd să-ți mai tragi un pic sufletul, la o apă sau un suc, se dă adunarea la autocar către următorul hotel. Informațiile ți se amestecă în cap, într-un mix de detalii: dacă nu ești organizat în poze și însemnări, n-o să mai știi care-i X Family Resort și care-i Y Village Beach Hotel & Spa. Seara, ajuns înapoi la cazare, rupt de oboseală, după 10-15 kilometri de marș și zeci de etaje urcate/coborîte, nu mai ai chef decît de duș și de somn, fiindcă a doua zi o iei de la capăt. Cel care-și dorește să experimenteze cumva și viața de noapte a locului (și cine nu-și dorește?) va fi toată săptămîna un zombi. Șapte zile de infotrip în ritmul ăsta te consumă cam cum toacă un blender o lămîie deja stoarsă. Tot ce-ți dorești, de la un moment dat încolo, e doar să te întorci cît mai repede acasă și să nu te mai ridici din pat două zile.
P.S. Dintre toate cazările din Rodos, deși nu-mi plac deloc hotelurile, mi-a rămas în cap un resort liniștit, izolat, situat în apropierea unei faleze stîncoase. Mai exact, un loc sălbatic care pare capătul Pămîntului, ajungibil după ce traversezi zona posh de piscine ca de parc acvatic din spatele hotelului și cobori cîteva trepte spre țărmul accidentat al mării. Aici stătea cineva, singur, pe șezlong, citind o carte, într-o ambianță de început de lume. Nici nu mi-aș dori neapărat o cameră la Lindos Memories, ar fi suficient să mă lase să pun cortul acolo.
(articol publicat de catavencii.ro, 15 septembrie 2022)
Be the first to comment