Locul: The Cozyness Downtown Hostel nu e chiar în downtown, ci la vreo 15-20 de minute de mers pe Bulevardul Cantemir de Piața Unirii. (Practic, o stație de metrou mai încolo – Tineretului –, dacă te grăbești. Și încă mai circulă metrourile.) Dar e, fără dubiu, cozy: are o atmosferă superrelaxată oriunde te-ai afla în casă. În sufrageria-recepție, o lounge area decorată în stil oriental, cu tapet din rogojină și perne pe podea, pe holul cu pereți îngălbeniți de post-it-uri cu comment-urile mulțumite ale foștilor locatari, în paturile cu priză și ventilator din spatele ușilor căptușite cu un strat textil amortizor de sunete, în sala de mese al cărei frigider e plin cu mîncare/băutură neetichetată cu numele proprietarului aka donație pentru comunitate. De asta te convingi singur, desigur, dacă ai reușit să găsești numărul 28 de pe Drumea Rădulescu, un ciot de străduță liniștită care se înfundă, cîteva zeci de metri mai încolo, și cele două uși de acces în corpurile separate ale hostelului (cea din stînga dă în zona descrisă mai sus, cea din dreapta fix în scara care urcă spre dormitoarele de la etaj).
Prețurile: Tariful standard e 45 de lei / 10 euro, dar periodic, în perioadele mai moarte, poate scădea pînă la 24 de lei locul în camera de șase paturi. O promoție dintr-asta am nimerit și eu, cazîndu-mă astfel la cel mai bun raport preț/calitate întîlnit vreodată într-un hostel.
Oamenii: M-am simțit de-al casei din prima secundă: un tip înalt și jovial mi-a deschis ușa, ca și cum chiar pe mine mă aștepta: Welcome, mate! Era Nick, un englez care, aveam să aflu ulterior, la o bere, și-a cumpărat de pe ebay o casă în Bulgaria, la preț de chitară electrică (!), și, pe perioada renovării ei, s-a mutat la hostel. Puțin mai tîrziu, aveam să-l cunosc pe Marius, proprietarul prietenos cu toată lumea care, după cîțiva ani de călătorii prin hostelurile de-afară, s-a decis să-și deschidă unul personal, și pe restul familiei Cozyness din acel moment, care o ardea chill, în camera comună – Sri, nepalezul plecat într-un tur european pe bicicletă, Janus, letonul voluntar la Poiana Negri, Elena, românca prietenă a staff-ului, Laura, franțuzoaica prietenă a Laurei, nemții din Düsseldorf veniți în București pentru un city break alcoolic.
Ambianța: După-amiaza s-a scurs plăcut, odată cu berea cumpărată de la magazinul din colț și muzica ambientală de pe calculatorul cu rezervări; seara s-a consumat agreabil, cu toată gașca așezată turcește în jurul pastelor gătite de fete; noaptea a început amuzant, cu o mimă de filme celebre, pe echipe (eu, Sri și Laura vs Nick și Elena), în barul 1974 din Centrul Vechi, și s-a terminat confuz, în Club A. Dimineață, făceam, mahmur, un check-out tîrziu, promițînd solemn un alt check-in, cît mai curînd.
(articol publicat în Cațavencii nr. 49/178 din 10 decembrie 2014)
Be the first to comment