Turistul plecat în excursie prin Maramureș va face probabil popas și la vreo douăzeci de kilometri de Sighetul Marmației, în Bîrsana, comuna de pe Valea Izei atestată documentar pentru prima dată în 1326, cînd, într-o diplomă regală, Carol Robert de Anjou îl recunoaște de jupîn pe aceste meleaguri pe cneazul Stanislau, fiul lui Bîrsan, mai-marele păcurarilor locului, ciobanii turmelor de oi cu lîna deasă, moale și lungă din Miorița. Și la obiectivul turistic numărul unu al comunei, Mănăstirea Bîrsana.
Structură din lemn pe fundație de piatră, construită, pe la mijlocul veacului al XVI-lea, pe un deal al satului de voievozii Maramureșului, nepoți ai lui Dragoș Vodă, întemeietorul Moldovei, Bîrsana a avut o istorie complicată, împărtășind cu colegele din imperiu soarta lăcașelor de cult ortodoxe forțate să accepte unirea religioasă cu Biserica Romei. Tezaurul confiscat de autoritățile austriece la 12 iulie 1791 avea să fie predat așezămîntului greco-catolic de la Cernoc, iar ultimii călugări se mutau cu tot cu mătănii la Mănăstirea Neamț. După două secole de adormire în penitență, ca un canon de ispășire a păcatelor altora, Bîrsana revenea la viața ecumenică în 1993.
Intrarea în acest așezămînt religios al Maramureșului se face pe sub arcada turnului-clopotniță care dă semnalul evenimentelor importante ale zilei. Atașat bisericii, o clădire de 12 x 12 metri înaltă de 57 de metri, s-a dezvoltat ansamblul monahal viețuit de o stareță, cîteva maici și un preot duhovnic, dispus aproximativ în careu, în jurul altarului de vară, agheazmatarului și iazului cu punte peste el din centru – un parc tematic compus, de la stînga la dreapta, dintr-un minimuzeu al istoriei, culturii și civilizației maramureșene (parter, plus două niveluri cu balcoane în scară decorate cu cămăși brodate tradițional, ștergare, blide, mobilier din lemn sculptat), un centru cultural, o casă de oaspeți, praznicarul, stăreția, clădirea chiliilor, a paraclisului, casa episcopală, poarta maramureșeană. Vechi lăcaș de spiritualitate autohtonă, complexul monahal construit din lemn cu acoperișuri din șindrilă numai de meșteri locali a fost de-a lungul timpului și școală pentru preoții satelor din zonă, și bibliotecă a cărților de cult românești aduse din Moldova și Muntenia, și expoziție a icoanelor pictate în atelierele proprii.
Bîrsana își trăiește senin prezentul. Duminica, la slujbele ținute în aer liber participă, pe lîngă localnicii îmbrăcați fără excepție în port tradițional, și oaspeții de moment coborîți din mașinile și autocarele venite din toată țara la poarta mănăstirii. Numărul din ce în ce mai mare al acestora a impus crearea unei infrastructuri turistice: pentru grupurile organizate de pelerini sau copii veniți cu clasa se poate asigura rămînerea peste noapte în spațiile mănăstirii, pentru ceilalți turiști, ajunși spontan, se fac recomandări de cazare în apropiere, la o pensiune.
Privind în sus, turlele ascuțite din lemn ale Mănăstirii Bîrsana indică direcția de evoluție umană, speranțele și aspirațiile de ascensiune ale fiecăruia. Reculese într-un spațiu verde, pașnic și liniștit, în care călătorul ostenit își poate trage un pic sufletul spre nemurire, vreun ceas-două.
(articol publicat în Cațavencii nr. 41/683 din 16 octombrie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment