The Silver Church. O seară în valurile Okean-ului

Cînd: Joia trecută, pe la 9.30 p.m., intram în…

Unde: …The Silver Church, capela-club a Casei de Cultură a Studenților de pe Calea Plevnei, nr. 61, în care urma să se oficieze concertul Travka Okean. De fapt, așteptam continuu să intrăm: coada-rîu de la ușă se vărsa într-o mare care umplea toate spațiile sălii; oriunde te aflai, aveai senzația că stai la o coadă perpetuă. Ca în orice biserică, sub somptuoasele candelabre (stinse) și pe lîngă sfeșnicele cu lumînări roșii (aprinse) de pe bar…

Cine: …vreo cinci-șase sute de oameni în picioare…

De ce: …așteptau slujba de lansare în călătorie a Okean-ului bucureștean. Băieții de la Travka au editat albumul în doar cinci discuri unicat, de lansat în tot atîtea concerte-eveniment (primul în Iași, al doilea în București, următoarele în Timișoara, Cluj și Brașov), a căror distribuție au lăsat-o la dispoziția fanilor – din mînă în mînă și din ureche în ureche, Okean e un veritabil manifest muzical: “Ascultă și dă mai departe”.

Muzică: Pentru cineva care n-a auzit pînă acum Travka (am făcut experimentul ăsta pe un văr nemeloman pe care l-am convins să vină la concert), alternativul melancolic-furios cu versuri psihedelice al trupei care a împlinit în primăvară zece ani a fost o surpriză plăcută: la cele 20 de piese, cîntate șnur, fără pauză, de pe Corabia nebunilor, Vreau să simt Praga, și, desigur, de pe discul cel nou (pe care George, vocea și creierul Travka, l-a purtat de gît, într-o gentuță din piele, tot concertul, și care a ajuns, în final, la o fană fericită), a vibrat odată cu sala; în special, la “Urban violent”, “Zîmbetul tău”, “Indiferent”, “Sînt un erou”, “Ceva mi s-a rupt”, “Ochiul cere lumină”.

Ce/Cît: Barmanii, îmbrăcați toți funeral business, în cămașă albă și cravată neagră, livrau non-stop băuturile cu o morgă de majordomi englezi la o recepție regală, deși aproape toată lumea consuma bere proletară, sticlele călătorind, ca și albumul, din mînă în mînă. 5 lei Carlsberg-ul (mic), 4 lei Tuborg-ul (tot mic).

WC: Și aici era coadă. Tot cea de la venire: s-a menținut în cam aceiași parametri pînă la plecare, cu supliment pentru cei care au avut neinspirația de a-și lăsa vreo haină la garderobă.

(articol publicat în Cațavencii nr 45/72 din 14 noiembrie 2012 și pe catavencii.ro)