Domnul Florin, amicul arhitect pe care e posibil să (nu) îl știți din serialul de aventuri turistico-alcoolice Maastricht-Aachen-Heidelberg difuzat în aprilie (poate și pentru că a fost distribuit în rolul “Șoferul”), s-a întors recent dintr-o călătorie de două săptămîni la Singapore. Iată cele mai interesante fragmente din conferința sa de presă, susținută, în exclusivitate pentru Cațavencii, la o bere nefiltrată.
În bugetul excursiei, o pondere însemnată au avut-o biletul de avion, cumpărat cu șase luni în avans (București-Singapore, dus-întors, via Istanbul – 3.060 RON), și cazarea (hotel de trei stele, central – 135 dolari singaporezi, mic dejun inclus; 1 SGD = 2,85 RON). Ca să intri în Singapore nu ai nevoie de viză: completezi în aeroport un formular (unde/cît/cu cine/de ce/etc stai) care va fi verificat la ieșirea din țară.
Ambianță. Situat la doar 137 de km nord de Ecuator, orașul are un climat tropical-polar: afară sînt non-stop 40°C – o căldură umedă, de saună –, iar în interior, aerul condiționat e setat pe rece (15-16°C), pentru o diferență de temperatură care-ți îngheață transpirația. La o suprafață cît a Bucureștiului, Singapore are vreo șase milioane de locuitori înghesuiți pe verticală, în cartiere de zgîrie-nori. Inox și sticlă, totul strălucește. Curățenie, grijă pentru detaliu: copaci transplantați din Malaezia, spații verzi tunse la milimetru. Un oraș supertehnologizat, în care pînă și oamenii, accesorizați cu tot felul de gadgeturi, par niște androizi.
Transport local. Ca în orice fostă colonie britanică, se circulă pe stînga. Transportul în comun e complet computerizat; adică, fără șoferi sau vatmani, domnule Lucescu. De folosit, preferabil, metroul (autobuzele au un traseu întortocheat): pentru o săptămînă de sightseeing prin centru, un card alimentat cu 15 SGD e suficient.
Mîncare/Băutură. La hotel, ai meniu european. Pentru arome locale, vizitează, de exemplu, piața Lau Pa Sat, unde o porție de chicken & noodles, cel mai comun/ieftin fel, e 4-5 SGD; restul sortimentelor costă pînă în 15 SGD. Florin a mai încercat (și i-a plăcut) pisică de mare la grătar, pe frunză de bambus, supă de fructe de mare Tom Yam, pui de baltă, rață cu orez, crab. Toate în sos picant. E indicat să le comanzi low spicy, altfel o să le mănînci ca Labiș, plîngînd. Oricum o să lăcrimezi, dacă vrei să bei o bere: donezi minimum 5-6 SGD. În supermarket, pentru că în restaurante/cluburi, plîngi cu sughițuri (10-15 SGD).
La masă primești bețe sau tacîmuri, dar nu și șervețele; le au de vînzare, la 1 SGD pachetul, dealerii invalizi care mișună prin zonă. E un fel de ajutor social pentru defavorizați, pe care statul îi trimite la muncă; de altfel, peste tot vezi paznici foarte bătrîni, cu rol de senzor (în caz de eveniment, pot doar să dea alarma).
Reguli/Legi. Foarte stricte. E permis să introduci în țară doar un litru de alcool și un pachet de țigări, desfăcut. Guma de mestecat este interzisă în Singapore, de cînd niște glumeți au lipit-o pe senzori și camere, provocînd diverse accidente. Nu contează că ești străin: încălcarea legii se lasă rapid cu amenzi usturătoare; nu mai usturătoare, însă, ca loviturile de bici aferente, prescrise de judecător. Pe lista neagră, a pedepsei cu moartea, în afara crimei și violului, figurează armele și drogurile. Pentru deținere, trafic sau, în cazul stupefiantelor, chiar și pentru consum, indiferent dacă au fost ingerate anterior, în afara spațiului singaporez. So, dacă tocmai ai fost în Olanda, nu-ți recomand un trip pe-aici, man.
(articol publicat în Cațavencii nr. 40/67 din 10 octombrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment