Hazard? Cum, ce e? O forţă supranaturală care se crede că ar predetermina desfăşurarea evenimentelor (DEX) – pe numele ei popular, foamea – l-a împins pe Bursuc într-un concurs de circumstanţe imprevizibile sau inexplicabile: era în vizită la un văr din Galați și, printr-o întîmplare neașteptată, a ales să mănînce într-un restaurant de pe bulevardul Brăilei, aproape de Casa de Cultură a Sindicatelor. Pentru că asta mai înseamnă Hazard – un local gălățean unde îți scoți foamea în oraș.
Dar să trecem de aceste subtilități lingvistice și de ușa de la intrare, ca, urcînd pe lîngă autoservirea-pizzeria-fast-food-ul aglomerate de la parter, să-l însoțim pe Bursuc la etajul întîi al clădirii, în restaurantul amenajat sobru, dar elegant, și să ne așezăm împreună la masă pentru a gusta niște definiții gastronomice: o ciorbă de burtă (10 lei) și o salată Hazard mixtă cu piept de pui pane (14 lei), amîndouă excelente. Dacă n-ar fi fost preziua intrării salariului pe card, Bursucul ar fi încercat și specialitatea casei “Carne la piatră“ (mușchi de vită, bacon, cartof la cuptor, ciuperci, legume, cașcaval, sos de piper verde – 40 lei), preparată în direct de bucătar la masa vecină. Deși nu prea îi plac dulciurile, a testat, la recomandarea chelnerului, un tiramisu la 7 lei, adus cu efecte speciale (lîngă un cub de zahăr în flăcări), apoi, după ce a mai lucrat la o carafă din vinul casei (alb, sec, 14 lei) și s-a dat nițel pe net, prin conexiunea wireless locală, a făcut o vizită la toaletă să vadă dacă e curată. Era. Singura chestie care-i poate oarecum deranja pe pretențioși sînt ospătarii: tineri, cam neexperimentați, timizi. Ce vreți, sînt niște studenți pentru care căratul de farfurii e doar un job temporar, nu un început de carieră în această spectaculoasă meserie.
Oricît de cîrcotaș ar fi, Bursucul nu poate să nu recunoască că în viața lui de rozător autorizat a mîncat în puține locuri unde chiflele sînt home-made, calde, abia scoase din cuptor, iar desertul proaspăt produs în laboratorul de cofetărie propriu. Așa că nu ne hazardăm deloc punînd pariu de pe-acum că, data viitoare cînd va mai ajunge prin Galați, destinul îl va aduce din nou la Hazard.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 39/978 din 29 septembrie 2010)
Be the first to comment