The Dark Side of the Moon, Roger Waters, Budapesta, 2007

După îndelungi căutări pe net și sesiuni de echilibristică financiară, tocmai ai primit pe mail e-ticketul de 16.900 HUF = 70 euro (standing) la concertul lui Waters The Dark Side of the Moon de la Budapesta. Cum, care Waters? Waters, Roger Waters – agentul 001 de la Pink Floyd…

În drum spre concert treci pe lîngă stadionul Nep. Peste drum e o flea market, care scade din nota la purtare a orașului: mizerie înfiorătoare, fețe dubioase, atmosferă de Ferentari…

Laszlo Papp Arena. Reconstruită după un incendiu de acum cîțiva ani, din exterior, pare o uriașă farfurie zburătoare argintie. Și un hangar militar în semi-obscuritate, din interior. Se vorbește românește mai peste tot; lume de la 15 la 65 de ani din toată țara, jurnaliști de la ziare și posturi TV din România (Geambașu, Terzian, Ștefănescu, Naum, Huidu, Găinușă).

Începe! Unguri, români, sloveni, croați, polonezi, sîrbi… Roger cîntă despre bunicii noștri care s-au măcelarit unii pe alții în războaie absurde, despre tații noștri îngenunchiați în spatele Cortinei de Fier de Ciuma Roșie și despre timpurile noastre, în care totul e de vînzare și moartea face rating. Cosmonauți și porci gonflabili zburători, piramidă din lasere, ecran imens cu poezie de imagini, ploaie de confetti peste 12.000 de copii care se bucură ca la prima zăpadă. E un vis… Ăla pe care ți-l proiectai în minte în nopțile în care ascultai la walkman Pink Floyd sau Waters pînă adormeai…

“The time is gone, the song is over / Thought I’d something more to say…”

(articol publicat pe catavencu.ro, 1 iulie 2007)