ADRIAN VOICAN, președinte Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova: „Turismul este ultrasensibil la orice se întîmplă în lume”

Duminică, la încheierea Tîrgului de Turism de la Romexpo. Cîteva cuvinte de la domnul Adrian Voican, o voce importantă a turismului românesc.

Niște concluzii la finalul acestui tîrg, primul cu prezență în format fizic după exact doi ani de pandemie?

Toată lumea aștepta cu multă emoție să se întîlnească față către față, offline…

Da, ne-am săturat de online…

În mod cert. Nu ne-am gîndit că acest tîrg va fi o punte între două epoci, dinainte de aproape sfîrșitul pandemiei și războiul din Ucraina și ce va fi după războiul din Ucraina, așa cum, acum doi ani, cînd ne-am despărțit la tîrg, nu știam că lăsăm în urmă o perioadă de vîrf, de dezvoltare turistică fără precedent, ca să ne trezim într-o prăpastie aproape fără fund, cum a fost pandemia. Acum, pandemia pare o glumă față de amenințările momentului: a rămas în urmă, am supraviețuit, ne-a întărit, dar iată că vin provocări și mai mari. La tîrg a fost multă lume, totuși, dacă stai să te gîndești între ce amenințări ne desfășurăm activitatea. Constatăm, încă o dată, că turismul este ca pana aceea pe care o pui la nas, să vezi dacă mai respiră victima…

Oglinda.

…da, da, oglinda care se aburește… Turismul este ultrasensibil la orice se întîmplă în lume: trebuie să fie liniște, soare și senin ca lucrurile să meargă în turism, altfel, dacă e inundație, pandemie, orice alt eveniment negativ, turiștii dispar. Dar revin, ca ciupercile după ploaie, cînd totul se liniștește. Nevoia de călătorie, nevoia de vacanță este cumva intrinsecă…

Face parte din natura umană.

Da, am descoperit și noi cît de puternică e această motivație din sufletul oamenilor, să călătorească – imediat cum iese un pic soarele, oamenii vor să-și reia obiceiurile. Mai ales că acum au fost și stresați, și cu nervii la pămînt, mulți dintre ei. E clar că e nevoie de relaxare, o nevoie nu de lux sau de răsfăț, pur și simplu, o nevoie organică să te desprinzi de emoțiile negative.

Participarea la tîrg a fost relativ redusă, mai ales în primele zile.

Dacă joi și vineri mi s-au părut groaznic de puțini (nu știu dacă în treizeci de ani de turism am văzut atîta pustietate: am crezut că e închis și se desfășoară în altă parte, cînd am intrat cu mașina în parcare – părea că pot să intru cu ea pînă în pavilion, fără să mă oprească cineva), sîmbătă, a fost animat și chiar s-au făcut și rezervări. Organizatorii s-au mișcat bine: nu au existat restricții la intrare, în afara prezentării certificatului verde, accesul și parcarea au fost gratis, astfel încît numărul vizitatorilor să fie cît mai mare. Învățăm să trăim periculos, nu putem să ne încuiem în beciuri și să așteptăm… ce?

Ăsta este prezentul, complicat.

Da, și cum spunea un banc cinic, cea mai periculoasă boală mortală cu transmitere sexuală este viața. De cînd te-ai născut, știi sigur c-o să mori. Trebuie să-ți trăiești viața, calculînd riscurile.

Ce credeți că se va întîmpla în turism în perioada următoare?

Oamenii nu vor călători prea departe de România, e normal, și toți cei ce vor vrea să iasă vor face escapade mai scurte, cumpărate, din păcate, în ultimul moment. Noi, industria, nu sîntem mari fani ai last-minute-ului, promovăm conceptul de înscrieri timpurii, early booking, în care oamenii știu, relaxați, că-și cumpără vacanțele cu reduceri cu mult timp înainte, dar asta merge cînd e pace și nu sînt valuri în societate. Acum, vrînd-nevrînd, oamenii vor cumpăra mai din scurt și se vor răzgîndi pe ultima sută de metri, iar noi va trebui să facem față – ne-a învățat pandemia asta, să avem oferte flexibile. Pe de altă parte, s-a văzut că, dacă vine vara și nu ți-ai rezervat din timp, e full peste tot și nu mai ai alternativă, trebuie să mergi unde găsești, unde au mai rămas locuri, nu neapărat cele mai bune. Cele mai bune locuri s-au vîndut întotdeauna și turiștii hotărîți și-au rezervat la prețuri bune, în locuri bune.

Revenind la întrebare, sînt de un optimism moderat – noi în turism trebuie să fim optimiști, vindem și cumpărăm experiențe viitoare și întotdeauna sperăm să fie bine. Dacă vedem lucrurile în negru, nu mai plecăm niciodată de acasă – se poate întîmpla orice, oriunde. Sînt mulțumit că a repornit tîrgul; în toamnă, ediția a fost anulată pentru că nu s-a mai putut ține. S-a încercat pînă în ultima clipă, dar nu a fost destulă masă critică de doritori.

A fost nepotrivit și ca moment, pe vîrf de înfectări.

Am fost atunci pe val, dar nici acum nu era nivelul prea jos de îmbolnăviri: eram undeva la peste 10.000 de cazuri, altădată părea o catastrofă. Oricum, nu mai sîntem atît de preocupați de pandemie, cît de războiul din Ucraina, de refugiați – nu știam că România va avea atîta incoming, că hotelurile vor fi pline, ca să fac o glumă.

Tristă. Apropo, credeți că mai poate fi vorba de incoming în sezonul 2022?

Dinspre est, nu dinspre vest. E o glumă, dar nu e o glumă, toate organizațiile din turism au reacționat și ajută refugiații din Ucraina. Pe noi nu ne interesează deloc aspectul politic, ne interesează oamenii care suferă, care plîng, femeile care sînt cu copii de mînă, oamenii care nu au unde să stea pînă fac conexiunea cu rudele lor din Europa – sînt mulți ucraineni stabiliți în Vest. Solidaritatea românilor din aceste clipe, desigur, motivată emoțional, ospitalitatea românească au ieșit la iveală: foarte mulți au transportat gratuit, au oferit cazări, masă, haine, ajutoare. Sufletul românilor, ăla de care vorbeam că poate a devenit mai rece sau mai nepăsător, cînd a fost greu, a sărit. Oamenii au zis „Să vină la mine, dacă n-au unde sta„, nu și-au mai pus problema ce-a făcut Ucraina pentru sau împotriva României în decursul istoriei, era vorba doar de niște oameni în situații grele.

Pînă la urmă, dacă vezi că un om se îneacă, nu-l întrebi cum îl cheamă și de unde e…

Exact, poate fi și dușmanul tău, îi întinzi o mînă de ajutor.

Înțelegem suferința lor. Și noi am trecut prin momente dificile de-a lungul timpului – numai cine a suferit poate empatiza cu cel în necaz.

E o chestiune de relație umană, nu e vorba deloc aici despre țări, despre istorie, despre politică, despre zonă militară. E vorba despre suflete pentru suflete, de la oameni pentru oameni.

Un mesaj pentru turiștii români?

Trebuie să fim optimiști. Avem o viață și trebuie s-o trăim; nu putem s-o trăim în frică și în panică, trebuie s-o trăim cu demnitate. Să ne întoarcem la vorbele lui Eminescu: „De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru noi…„ (un fel de smerenie a poporului român, care trebuie să accepte ceea ce nu poate schimba) și „Cît sîntem încă pe pace, eu îți spun Bine ai venit!„. Avem o ospitalitate pe care am transmis-o din tată-n fiu, doar un praf pare că s-a așezat peste ea, dar, la greu, oamenii reacționează.

(articol publicat de catavencii.ro, 3 martie 2022)