Era o dimineață tîrzie de luni, zi de deadline-uri pentru textele din revistă, iar eu trepidam în recepția cu Internet scump și lent a MSC Fantasia, stresat că pagina de turism din săptămîna aia e încă albă, nerăbdător să plec în excursia la țărm, în Cannes. Cîteva zeci de minute mai tîrziu, coboram de pe șalupa de salvare transformată în shuttle între vas și debarcaderul din Vieux Port (Fantasia n-are suficientă apă la mal ca să acosteze printre iahturi) și traversam febril strada spre prima cîrciumă cu Net de pe Croazetă.
S-a nimerit să fie The Quay‘s, un irish pub cu terăsuță în față, butoaie pe post de mese și interior furniruit ornat cu fanioane, stegulețe și plasme deschise pe Sky Sports – decor de pub irlandez clasic. Gol. Întrebare către barmanul care aranja preocupat sticlele pe raft , în timp ce scoteam laptopul din ghiozdan și-mi instalam biroul la cea mai apropiată masă: May I have a pint of Guinness and the Wi-Fi password, please? Și răspuns prompt, aproximativ la obiect: de la Guinness n-avea decît paharul în care mi-a servit o Floreffe la draft (6,90 euro), cea mai strong bere disponibilă în dozatoare. Din fericire, parola era cea corectă, a conexiunii, nu vreun cod de dezactivare a alarmei.
Cît mi-am terminat eu berea și mailurile către redacție, în cadru a mai apărut doar un localnic care a sporovăit ceva cu omul de după tejghea, apoi a ieșit la fel de brusc precum intrase. După o scurtă vizită la toaleta din fundul curții, pardon, sălii (curățică – dezastrul de peste week-end fusese curățat), l-am salutat pe barman și am părăsit și eu scena, plecînd să mă realătur colegilor de croazieră care se plimbau încălțați pe covorul roșu de la Palais des Festivals et des Congrès.
Deci, în jumătatea aia de oră în The Quay‘s, zero atmosferă și minimă interacțiune cu locul. OK, luni la prînz nu-i chiar cel mai bun moment pentru o vizită acolo, dar, indiferent de oră, nu știu dacă barurile de pe Croazetă, fițoase, scumpe și infestate de gălăgioșii turiști ruși, sînt cele mai potrivite locuri în care un român cu salariu obișnuit să bea o bere în Cannes. Dacă ai timp, nu face ca mine, acum, ci ca mine, data trecută: bea-o la una dintre terasele cochete de cîteva mese de pe platformele de lemn cu picioare inegale ale străduței cu cafenele și boutique–uri pitorești care urcă spre turnul cu ceas de pe colina din Le Suquet. O să fie ceva mai ieftină și savurată într-o cu totul altă ambianță.
P.S. Particularitate interesantă în The Quay‘s: pereții sînt tapetați cu sute de bancnote diverse, care, pe lîngă semnătura guvernatorului băncii naționale a țării respective, au și autograful clientului, într-un fel de expoziție-concurs “Cine a băut cel mai mult aici“. La paritate cu lirele turiștilor britanici sînt rublele deja pomeniților ruși, reprezentare relativ fidelă a meciului direct disputat un pic mai încolo, în cîrciumile și pe străzile Marsiliei, la recent încheiatul Euro 2016.
(articol publicat în Cațavencii nr. 28/259 din 13 iulie 2016)
Be the first to comment