Români, distrugeţi promovarea turismului românesc!
Care promovare? Care turism? În ultimul raport al UNWTO (Organizaţia Mondială a Turismului, agenţie a Naţiunilor Unite), România e coada Europei. Da, şi aici; vreo surpriză? Practic, în topul Intrări turişti străini nu existăm în primii 22. De ce nene Guvernule Năstase-Tăriceanu-Boc, de ce? Dacă tot n-avem răspunsuri, măcar să ne punem alte întrebări.
Plîngem de douăzeci de ani la căpătîiul potenţialului turistic românesc neexploatat cu aceleaşi şabloane: că avem şi de aia şi de aia, şi munţi şi mare, şi biserici şi Dracula, şi Deltă şi Cimitir Vesel, şi ţuică şi mici şi bla şi bla-bla. O diversitate care merită vizitată, nu-i aşa amice de pahar / interlocutorule de compartiment care mergi cu naşu’?
Lăsînd la o parte autostrăzile avortate şi infrastructura-fantomă care bîntuie toate discuţiile pe tema asta, sîntem totuşi în UE şi vrem, nu vrem, avem nişte străini rătăciţi prin Românica – ce facem cu ei? Să le arătăm măcar unde au ajuns, dacă cine sîntem şi ce vrem de la viaţă nici noi nu ştim: punct de informare turistică în gară, harta oraşului, gratis, indicatoare către punctele de interes, măcar un angajat care să vorbească engleză (în ţara în care nu se respectă orarele şi aproape toate informaţiile utile sînt în româneşte, nu credeţi că e nevoie de cineva care să îndrume rătăciţii?).
Să-i ajutăm să ne ajute: să ne facă reclama care contează, aia din gură în gură, de la individ la grup, nu aia pe care se cheltuie sume exorbitante pentru imnuri ridicole şi clipuri inutile. Ministerul Dezvoltării şi Turismului, cică. O sinecură pentru… Dar să lăsăm; asta e cu totul altă discuţie. Nu e nevoie de un ministru pentru indicatoare şi pliante în engleză. Nu, nu vrei să te simţi în the land of choice căutînd, la 5 dimineaţa, bacul din Brăila pînă îl ratezi.
Dar ce spun eu de punct de informare în gară, în condiţiile în care gările noastre sînt nişte infecţii? De exemplu, dacă mai aud pe cineva zicînd că Timişoara e mai aproape de Viena decît de Bucureşti, turbez instant. Poarta de intrare în oraş, holul în care bănăţenii îşi primesc oaspeţii e o clădire murdară şi tristă care n-are birou de bagaje de mînă, n-are bancomate, n-are scaune în interior, dar are cerşetori superinsistenţi şi aurolaci care dorm în sala de aşteptare într-un miros de-ţi întoarce maţele.
Atît ştim: Zilele Oraşului şi/sau Festivalul Berii. O scenă în parc sau în piaţă, CD dat tare în boxe cu prezenţa extraordinară la microfonul de lemn a proprietarului vocii, măsuţe cu căcaturi de bîlci, tarabe ambulante cu grătar şi bere la preţuri nesimţite – ocazia perfectă pentru cîrciumari să scape de stocurile de carne expirată, pentru că românul cască gura ca pelicanul şi nu ne controlează nimeni acum. Nişte zeci de mii de euro aruncaţi pe geam de nişte primari împăcaţi cu gîndul că au bifat activităţile culturale şi pe anul ăsta.
Fiecare primărie care se respectă ar trebui sa aibă un responsabil cu dezvoltarea turismului în zonă. Şi nu doar cu numele, să stea toată ziua pe net tăind frunze la cîini digitali. Unde sînt absolvenţii atîtor generaţii de management în turism? Doar în birouri directoriale de hotel cu preţuri aberante şi în agenţii de turism en-gros, livrînd all-inclusive-uri şi vacanţe cu baxul? Cît costă, nene, un pliant A4/A5 cu schiţa oraşului pe-o faţă şi scurte informaţii şi puncte de interes în engleză pe partea cealaltă? Meniul ăsta turistic (pe care afară îl găseşti în orice sat) e elementar, pentru că turismul adevărat e ăla în care te duci şi trăieşti tu locul respectiv, nu ceea ce vrea un ghid plictisit să arate unei turme de snobi amatori de fast-turism: gata, am terminat de pozat, am bifat-o şi pe asta…
Grecii înconjoară cu sfoară roşie două pietre şi pun taxă de intrare, o întreagă comunitate trăieşte în Roswell dintr-un balon meteo căzut acum 60 de ani, în timp ce noi avem o legendă deja creată de alţii, dar nu sîntem în stare să vindem nici măcar un breloc celor care vor să cumpere. Aşa că să nu ne mai mirăm că ne-au luat-o bulgarii înainte. Deşi au alt alfabet, dau din cap ‘da’ în semn că ‘nu’ şi ştiu limbi străine de-i dor mîinile.
P.S. Şi un rînd de var pe blocuri la toată lumea, băiete! Hai, două, că plăteşte UE…
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 4/943 din 27 ianuarie 2010)
Be the first to comment