E o dimineață senină de iunie; ai trecut de Curtea de Argeș și urci deja serpentinele Transfăgărășanului spre Cota 2.000. După fosta cabană Capra, dincolo de tunelul mărginit de un perete de zăpadă întărită lung de vreun kilometru în care, la intrare, ești în județul Argeș și la ieșire, în județul Sibiu, e destinația finală a mașinii (și intermediară a ta, în traseul spre Vîrful Negoiu – 2.535 m): căldarea glaciară Bîlea. Parcarea de lîngă Cabana Paltinu e populată cu oameni care scot din portbagaje rucsacuri, corturi, bocanci, izoprene și se pregătesc în tăcere de o tură montană pe crestele Făgărașului vecine cu Bîlea (majoritatea urcă Vînătarea lui Buteanu – 2.508 m sau Capra – 2.439 m), abia aruncînd o privire spre cabana de fițe, cu ponton, construită pe peninsula care pătrunde obraznică în lac. Vremea la 2.040 m altitudine e total diferită față de cea lăsată la cîteva sute de metri diferență de nivel, în vale – niște nori foarte joși livrează o ploaie măruntă și rece, iar vizibilitatea redusă te determină să amîni nițel plecarea. Pînă se mai ridică ceața, te poți consulta cu specialiștii locului veniți la o cafea, la Paltinu: pentru un buletin meteo updatat din minut în minut, cu meteorologul de serviciu de la Stație, pentru o stare actualizată a traseelor și marcajelor, cu salvamontistul cu mustață grizonantă care a salvat o groază de inconștienți plecați neechipați pe munte.
Apropo, dacă faci greșeala să ajungi aici prin iulie-august, în special în week-end-uri, atmosfera descrisă mai sus se schimbă radical: în rezervația naturală Bîlea pot fi studiate, în locul caprei negre, al marmotei și al acvilei de stîncă, alt gen de faună. Fauna de cartier periferic, speciile Vînzătorul ambulant de nimicuri, care cuibărește pe marginea drumurilor naționale, în apropierea tuturor obiectivelor turistice importante, și prada sa principală, Excursionistul de Vidraru-Bîlea, un exemplar comun de migratoare care prezintă penaj subțire (tricou, pantaloni scurți, șlapi, sandale cu platformă, pantofi cu toc), cu colorit intens, atracție la lucruri care sclipesc, și comportament agresiv, de supradoză de hormoni, indiferent dacă e în perioada de înmulțire sau nu. După ce se îngrămădește pe balustradă la Vidraru, înșirîndu-se să caște gura la baraj, Excursionistul de Vidraru-Bîlea (care, aclimatizîndu-se rapid la condițiile turismului de masă, mai poate fi întîlnit și prin alte locuri montane cool, ușor accesibile, gen Valea Prahovei) urcă în stoluri, bară la bară, pe Transfăgărăşan, urlă/claxonează în ambuteiajele de la intrarea în parcarea de la Bîlea, își face selfie-uri cu lacul, dansează pe mal în ritualuri primitive de împerechere și roiește curios prin bazarul de la marginea drumului, pe la tarabele cu hamburgeri, kürtos-colaci și bîte de baseball, în timp ce din smarfioane se aud trilurile celor mai în vogă manele. În urma acestor prădători ai naturii rămîn flori rupte, iarbă tăvălită, pietre aruncate în lac, precum și resturi alimentare, hîrtii, pungi de plastic, peturi – excrementele caracteristice speciei.
(articol publicat în Cațavencii nr. 36/165 din 10 septembrie 2014)
Be the first to comment