În Egipt, ca, probabil, oriunde altundeva în nordul Africii turistice, oferta culinară a stabilimentelor de potolit foamea poate fi foarte limitată, carne fiartă de pui, miel sau vită peste orez sau cuș-cuș, într-o cîrciumă frecventată numai de localnici, sau extrem de diversă, dincolo de risipă, în hotelurile de cinci stele cu bufet împrăștiat prin vitrine calde sau reci și restaurante à la carte cu specific internațional. Dacă ți-ai cumpărat un sejur într-un resort all-inclusive din Hurghada, de exemplu, doar în excursiile opționale în afara complexului poți să-ți faci o oarecare idee despre cum și ce-ar mînca egiptenii în exteriorul standardului culinar al lanțului de hoteluri respectiv.
În ieșirea de după-amiază-seară la Shepherd Castle, teatrul de vară cu ziduri de fortăreață de la marginea deșertului care are garaj pentru buggy-urile și ATV-urile safari-ului pe nisip și scenă pentru spectacolul cu derviși rotitori, dansatoare din buric și înghițitori de flăcări, pentru cină ai acces la un bufet de la care poți să te servești din cele cîteva opțiuni de salată de legume, niște sosuri colorate de consistența unor paste, curcan la cuptor pe cuș-cuș, carne la grătar, inclusiv un fel de mici (cu gust cam fad), fructe și sucuri la doză. Mai mult decît orice poate visa să mănînce un beduin, dar sub așteptările oricărui european mai pretențios.
În croaziera de snorkeling de pe vaporaș, care durează mai bine de o jumătate de zi (pleci dimineața și te întorci pe la 4-5 p.m.), la masa de prînz, servită la bord, inclusă în prețul croazierei, poți alege din mai multe feluri locale gătite din pui, miel, pește, cartofi, vinete și alte legume. Se întîmplă cam așa: fiecare om în slip abia ieșit din mare își ia cîte o farfurie și se pune la coada care trece prin fața tăvilor și platourilor din care personalul vaporașului va selecta ce i-ai indicat să-ți pună pe ea. Veste tristă pentru bărbați: băuturile disponibile sînt doar sucuri și apă. Berea vine separat, adusă de șalupa Supermarket a unor întreprinzători locali, și costă suplimentar (5 euro). Nu cumpărați niciodată sticle neetichetate: în cel mai bun caz, veți descoperi că e fără alcool.
Tot pe apă am mîncat și în excursia de o zi în Luxor, la prînzul oferit de Magic Lady Mary, un vas de croazieră pe Nil. Dacă-mi amintesc bine ce-am avut atunci în farfurie, nu cred să fi vrut altceva decît lipie, pui la rotisor, salată de castraveți, roșii și măsline. Oricum, chiar dacă prea puțin ofertantă pentru un gurmand, o masă mult mai variată decît cea de la micul dejun, sendvișurile de (foarte) dimineață mîncate în caravanseraiul de marginea drumului transformat din stație de cămile a beduinilor în sală de mese, loc de fumat și magazin de suveniruri pentru turistul autocarelor în tranzit spre Luxor.
În ziua deplasării cu avionul la Cairo, pentru conferința de presă a ministrului Turismului și vizita la Piramide, organizatorii, agenția egipteană de turism Flash Tour, ne-au dus pentru breakfast la Marriott, iar la cină, în Rossinni, restaurantul de top al întîlnirilor de business și ronțăitului de delicatese la nivel înalt; de la omletă personalizată, preparată în direct, în fața clientului, pînă la biban în pat de sare, filetat de ospătar la masă, am fost tratați cu produse gastronomice și servicii premium, comparabile cu cele de la Rixos Premium Magawish Suites and Villas sau Baron Palace, două dintre resort-urile din Hurghada în care am fost cazați. La Rixos, că tot veni vorba, oferta bufetului de la toate mesele zilei e atît de extinsă și de variată, încît îți trebuie mai multe stomacuri ca să guști din tot ce-i disponibil la liber, de la fructe de toate felurile, inclusiv de mare, la brînză mucegăită și sushi, ca să nu mai vorbim și de cele vreo cinci à la carte-uri în care n-am avut timp să intrăm.
Dar, apropo de à la carte, chiar și la cinci stele poți avea uneori surprize: la cel de-al treilea hotel, Sunrise Holidays, în seara de după cina berberă prea puțin convingătoare, am zis să încercăm à la carte-ul mediteraneean, pentru că alegerea inițială, locanta cu specific egiptean, era închisă. Abia după ce ne-a venit comanda, urmărind privirile colegilor dezamăgiți de ce-au primit și gustînd și alegerea mea, am înțeles cu toții de ce era atît de gol: spaghetti italiano, pastele alea cu chifteluțe delicioase, la ele acasă, aveau savorea macaroanelor cu carne tocată din orice cantină muncitorească.
(articol publicat în Cațavencii nr. 17/609 din 3 mai 2023 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment