The Dictionary Hostel s-a ales singur pentru prima mea cazare în Londra: era unicul hostel cu recepția deschisă la miezul nopții apropiat de Liverpool Street Station, gara londoneză a transferului de la avionul de București aterizat în London Southend, la 22.30, ora locală.
Locul: Apropiat înseamnă la un pic peste un kilometru, vreo milă distanță de coborîrea din trenul care face exact 55 de minute de la aeroportul orășelului aflat mult în estul capitalei britanice, pe malul mării, la vărsarea Tamisei în Canalul Mînecii (London Southend e, practic, o construcție lexicală falsă din punct de vedere geografic, ceva de genul Bruxelles Charleroi sau Aeroportul Otopeni din Ploiești, un produs de marketing al companiilor aeriene low-cost de păcălit clientul neatent, care deseori plătește mai mult pe transferul spre oraș decît pe zbor: “Vrei la București? Hai că te ducem noi la București Giurgiu!“). Am ajuns, deci, în dormitorul mixt cu baie în cameră de șase paturi duble vopsite într-un roșu mașină de pompieri, cînd azi se transformase de vreo oră în mîine. Cu un carton în mînă primit de la recepție pe care scria cu majuscule Sorry… I‘m taken, codul ușii de acces spre etajul dormitoarelor (2369), perioada cazării (27-29 ianuarie) și numărul camerei (27), o etichetă de introdus în rama din plastic lipită pe perete, lîngă patul liber ales, care funcționa și ca un fel de chitanță pentru…
Prețurile: … cele 9 lire pe care le-au vrut ca să mă găzduiască. Fiindcă nu mă vedeam culcîndu-mă pe la 3, ora României, ca să mă trezesc dimineață devreme pentru eliberarea patului (check-out-ul e pînă în 10), le-am mai plătit 9 lire pentru încă o noapte.
Oamenii: Nu-ți trebuia dicționarul din numele hostel-ului ca să comunici cu cei din cameră, cu toții cetățeni ai fostului imperiu, cu o singură excepție: Mahesh, studentul indian din Mumbay în căutarea unui apartament de închiriat, Emily, canadianca din Ottawa plecată spre India, ca să se joace de-a meditația șase luni într-un ashram din New Delhi, David, un australian proaspăt revenit de-acasă pentru o nouă experiență londoneză. Excepția, aveam să realizez, după ce-am vorbit o vreme cu el în engleză, era Cosmin din Sibiu, care se cazase temporar aici (270 de lire pe lună, pentru un pat londonez relativ central e pomană curată, la ce chirii se cer în Hackney, cartierul hostel-ului) și căuta de muncă prin restaurantele locale. Nu știu cu ce noroc. Oricum, mai erau cam două luni pînă la lockdown și închiderea lor completă.
Ambianța: În cele două nopți și o zi (petrecută aproape în întregime în British Museum) de stat la The Dictionary Hostel s-a dormit aproape continuu, cu draperia trasă. Dacă aș fi vrut socializare, aș fi găsit-o pe terasa de pe acoperiș sau în cafeneaua de la parter. N-am vrut.
(articol publicat în Cațavencii nr. 39/476 din 30 septembrie 2020)
Be the first to comment