Continuăm periplul prin hostel-urile europene vizitate recent, cu speranța că, la redeschiderea completă a turismului, vor fi de găsit tot acolo unde erau și înainte de pandemie.
Locul: Wolfgang’s by A&O, cazarea mea de la sfîrșitul lui septembrie în Salzburg, e chiar lîngă trenul care m-a adus de la Viena, via Linz: din piațeta din fața gării, faci dreapta pe bulevard, pe lîngă linia de troleu, și, după vreo cîteva zeci de pași, o să dai de o clădire pe fațada căreia scrie mare A&O Hostels. Nu-i aia. E următoarea, o structură modernă S+P+8 cu un hectar de geamuri, care, din exterior, pare sediu de birouri, iar, din interior, fost hotel fără (prea mulți) clienți.
Prețurile: După ușile automate de la intrare e un lobby-ul larg, cît un showroom de reprezentanță auto, în care a încăput, pe lîngă o sală de mese și un loc de joacă pentru copii, și recepția cu patru ghișee la care trebuie să adaugi celor 18 euro deja plătiți cu cardul încă 1,55 euro cash pentru city tax. Dacă vrei și cearșafuri, trebuie să mai cotizezi 3,50 euro. Sau să ți le aduci de-acasă.
Dotările: Camera 113 de la etajul 1 are dimensiunile unei duble de hotel de trei stele transformată în dormitor mixt. Din dotările hoteliere au rămas pe loc doar patul dublu, televizorul și baia spațioasă, complet accesorizată, din care lipsesc doar cîrligele de atîrnat hainele înainte de duș (are pînă și uscător de păr sau dispozitive speciale pentru persoanele cu dizabilități motorii), completate cu trei bunk bed-uri pe structură metalică, cu porturi USB și veioză la perna fiecăruia, pentru cei maximum șase chiriași suplimentari ai camerei hostel-ului Wolfgang’s by A&O.
Oamenii: Care, în noaptea aia, au fost încă trei: o americancă de origine asiatică de profesie inginer bugetar în San Diego, plecată într-o lungă călătorie europeană pe care și-o dorea prelungită și prin România, și doi tineri japonezi care, dimineață, mi-au dat deșteptarea vorbind atît de tare între ei de parcă n-auziseră niciodată de codul Bushido al samurailor.
Ambianța: Ce-ți atrage atenția imediat ce intri în cameră e fereastra către stradă cît două televizoare de diagonală mare și rezoluție 8K puse unul lîngă altul, pe care rulează continuu emisiunea “Trafic în Salzburg, ziua/noaptea“.
(articol publicat în Cațavencii nr. 21/458 din 27 mai 2020)
Be the first to comment