Locul: Youth Hostel Bruegel din Bruxelles a fost o cazare neplanificată, la care am ajuns complet întîmplător. Pe la vreo 11 noaptea, bîjbîind printr-un cartier marocan populat de fețe ușor dubioase, după ce prezumtiva gazdă din seara aia mi-a făcut surpriza de a nu mai răspunde la telefon. Am avut mare baftă să mai găsesc loc: era week-end-ul festivalului de jazz și, probabil, singurele paturi sigur libere din oraș erau disponibile doar la spital. Pentru cine vrea să-mi calce pe urme, hostelul e pe Heilige Geeststraat, 2, în spatele bisericii Kapellekerk / La Chapelle, la egală distanţă (cam zece minute de mers pe jos) de gara principală şi de piaţa centrală Grote Markt / Grand Place.
Prețurile: 23 de euro: 20 de euro cazarea cu mic dejun inclus, plus 3 euro cotizația de membru Hostelling International, pentru un an. De banii ăștia am primit un card de acces într-o cameră cu patru paturi, baie și fereastră mare spre o intersecție circulată chiar și la ora aia tîrzie.
Oamenii: Pentru prima dată în viață am fost coleg de dormitor cu alte trei continente: Matt, un street performer american pe care poliţia îl tot fugărea din centru, unde încerca să performeze în fața trecătorilor, James, un australian volubil din Melbourne şi Doyan (Do-Yan?), un asiatic tăcut din Coreea (de Sud, clar).
Ambianța: Senzația generală era (și, din cîte am înțeles citind niște review-uri recente de pe hostelworld.com, încă mai e) de cămin de liceu cu reguli foarte drastice, aproape cazone: între 1 a.m. – 7 a.m. și 10 a.m. – 2 p.m., hostelul se închide complet (pentru somn, respectiv, curățenie); acces interzis în bucătărie (nu puteai nici măcar să-ți faci un sendviș); program de servire a micului dejun strict, 7-9 a.m. (la 9,01, se strîngea mîncarea de pe mese și se scoteau din priză automatele de cafea); limită de trafic la conexiunea Wi-Fi (al cărei semnal, by the way, era stabil doar în recepție și pe terasa din curtea interioară). Pe mine nu m-a deranjat însă absolut deloc regulamentul ăsta de ordine interioară, pentru că am stat la Youth Hostel Bruegel doar zece ore, numărate militărește, pe ceas: un sfert de oră la duș, vreo patru ore în Backpacker’s Bar-ul de la subsol, împreună cu James și niște beri belgiene, patru-cinci ore într-un somn, ca și patul, de lemn, 15 minute pe budă, cu periuța de dinți în gură, jumătate de oră în sala de mese, în fața tăvii cu cereale, lapte, pîine, unt, gem, cafea, suc de portocale. La 9 a.m. fix, făceam check-out-ul și ieșeam pe ușa hostelului, înhămat la rucsac, gata de o nouă zi de călătorie.
(articol publicat în Cațavencii nr. 43/172 din 29 octombrie 2014)
Be the first to comment