Prima noapte în Cracovia am dormit-o la Boby,…
Locul: …un hostel de cartier foarte liniștit, aflat cam depărtișor (cîțiva kilometri buni) de centru. Iată-mă, pe la 4,30 după-amiază, intrat în curtea mare a vilei P+2 și pe ușa casei de om obsedat de curățenie, pregătit să mă descalț: regula e să-ți lași încălțările afară, schimbîndu-le cu o pereche de papuci aleși din dulap. Altfel nu ești primit înăuntru. Nu știu de la ce vine Boby, dacă pe vreunul dintre proprietari îl cheamă chiar așa sau nu, dar, după cum o să citiți în continuare, i s-ar potrivi și alte nume.
Prețurile: Mai întîi, Super Cheap Hostel: la doar 19 zloți, adică 4 euro și-un pic, era (în martie 2019), probabil, cel mai ieftin hostel din Cracovia și din toată partea aia de Polonie. Atenție, însă, zloții ăștia trebuie să-i ai cash și însoțiți de alți 25: o dată, pentru că nu se acceptă plata cu cardul și, a doua oară, pentru că trebuie să lași și un depozit, garanția cheilor primite, cea de la intrare și de la locker-ul de lîngă pat unde-ți arestezi rucsacul, pînă la check-out.
Oamenii: După ce mi-a luat zîmbind banii ăștia, unul dintre patroni, care, momentan, era și recepționer, Mohamed, iranianul stabilit cine știe cum pe-aici (o fi făcut facultatea la polonezi, după modelul arabilor noștri?), m-a condus prietenos în dormitorul de opt paturi de la etaj. Unde am dat iarăși peste muncitori ucraienieni, ca și la Press Hostel-ul varșovian, niște indivizi la fel de tăcuți în engleză și la fel de pe treaba lor (unul dintre ei, care, probabil, nu mai văzuse apă caldă de multă vreme, a stat la duș în singura baie de pe palier 45 de minute numărate pe ceas!). Cel mai comunicativ dintre toți colegii de cameră, mai ales cînd a aflat că sînt român, a fost Bart, un polonez la fel de simpatic ca tizul său galben din desenele animate ale lui Groening, care învățase cîteva expresii în românește de la ardelenii cu care lucrase prin Olanda și era bucuros că și le poate exersa cu mine (bănuiți cam ce fel de expresii, apelez la imaginația voastră ca să nu fie nevoie să le reproduc aici).
Ambianța: Scara interioară din lemn, paturile metalice prinse în șuruburi și parchetul care scîrțîie la fiecare mișcare îl transformă pe Boby în Squeaky Hostel. În seara aia, se mai putea numi liniștit însă și Dark Hostel: o defecțiune la instalația electrică ne-a lăsat pe întuneric, doar la lumina ecranelor de smartphone sau laptop, aproape vreo oră, apoi curentul s-a jucat on-off pînă prin creierii nopții. Cînd am coborît treptele, la lanterna telefonului, pînă în holul-recepție, curios și ușor enervat să văd ce se întîmplă, am găsit, lucrînd preocupați în tabloul electric, trei specialiști cu șurubelnița într-o mînă și sticla de bere în cealaltă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 24/461 din 17 iunie 2020)
Be the first to comment