Insule pe care să naufragiezi în vacanță: Skopelos

Kalimera*, stimați ascultători! Permiteți-mi, parakalo**, să reiau legătura transmisiei anterioare a emisiunii „Turism, minut cu minut”, în care am comentat pentru dumneavoastră prima repriză (Skiathos) a media trip-ului organizat de Aerotravel în Insulele Sporade din Marea Egee. Urmează repriza a doua: Skopelos.

Din Skiathos, nava de pasageri rapidă Flyingcat 5, un catamaran verde care taie valurile cu niște zgîlțîituri de lift defect, te duce, pentru zece euro, în cam o oră jumate, în Skopelos. Mult mai stîncoasă, mai împădurită și mai sălbatică decît surata sa vestică, cu dealuri de 500-600 m altitudine care, privite de la nivelul mării, par munți inaccesibili, Skopelos e un Skiathos mai de la țară, dar cu oameni foarte prietenoși și amabili. Absolut firesc: cu o industrie inexistentă și o agricultură de subzistență, din care ies doar tzatziki-ul, feta și uleiul de măsline din salată, nu e nici o mirare că localnicii s-au conformat repede sloganului „Turistul nostru, stăpînul nostru”.

Skopelos Town, capitala insulei, construită, la fel ca și Skiathos Town (sau Monte Carlo), în amfiteatru, în jurul unui golf semi-închis cu un dig, îți dă ocazia, la un siteseeing scurt, să te rătăcești prin labirintul de străduțe pietruite care urcă/coboară printre case cu maximum două etaje, vopsite în culorile naționale, alb-albastru, ghivece cu flori pe scările din fața ușii și piațete înguste în care terase de cîteva mese se feresc de soare la umbra vreunui platan sau dud. Și să te regăsești jos, în downtown, căscînd gura la vitrinele cu gyros, înghețată, plăcinte tradiționale, în magazinele de suveniruri (2-3 euro, un magnet; 10 euro, un tricou cu insula) sau peste strada principală, pe chei, la diversele vase de pescuit clienți amatori de o croazieră de scufundări. Seara, ăsta e locul în care lumea iese în oraș, după ce se dă jos din mașini (apropo, am văzut o Dacia 1310 albă, impecabilă, din care au coborît doi bătrînei) sau de pe scutere. Ca să se așeze, imediat, la o masă de tavernă.

Trupa noastră de jurnaliști a fost pentru o zi echipajul microbuzului condus de Nikos „No problem!” și de Panayiota „Ochi dulci”, recepționera-ghid de circumstanță, într-o excursie care a străbătut inima insulei, pe un drum cu serpentine prin pădure (în care parteneri de trafic erau ori un autocar cu turiști, ori o turmă de capre, ori vreun nene călare pe măgăruș, navetist spre livada sa de măslini), spre Agios Ioannis, bisericuța de pe vîrful unei peninsule-bolovan care, nemaiavînd loc în mare, se ridică brusc vreo sută de metri în aer. 110 trepte am avut de urcat, gîfîind, pînă să tragem de limbă clopotul atîrnat de ramura unui copac împletit cu fundițe-dorințe (Pauză de promo: i-am premiat pe toți colegii care au ajuns pînă sus cu o bere din partea revistei Cațavencii, inclusiv pe șofer; sper că șeful lui nu citește textul ăsta). Am nimerit în plină festivitate: un grup de americani sărbătorea nunta a trei cupluri septuagenare din Louisiana. Nunta de aur, bineînțeles, la care punctul culminant s-a atins atunci cînd niște domnișoare de onoare de 60 de primăveri s-au bătut, la propriu, să prindă buchetul. Locul e faimos (și) pentru că aici s-au filmat cîteva scene din Mamma Mia!, un musical siropos din 2008, cu Pierce Brosnan și Meryl Streep, pe muzică de ABBA; practic, un megaclip de promovare turistică de care localnicii sînt atît de mîndri, încît îl proiectează non-stop prin cinema-urile grădinilor de vară și au DVD-ul de vînzare pînă și la aprozar.

Pentru seara de tzipouro și syrtaki de la Ouzeria Anatoli, taverna la mare înălțime din Skopelos, unde cîntă la bouzouki celebrul (la ei) Giorgios Xidaris și ai săi fii, spațiul de emisie, din păcate, s-a terminat. Să mai spunem doar că, la întoarcere, bronzați și triști, rememoram cu toții faze ale acelei nopți de pomină, care a întărit concluzia media trip-ului: am venit colegi, am plecat prieteni.

Aici se încheie transmisia din Skopelos: legătura la București, efcharisto polle*** pentru atenție!

* Bună dimineața!

** Vă rog!

*** Mulțumesc frumos!

(articol publicat în Cațavencii nr. 24/204 din 17 iunie 2015 și pe catavencii.ro)