Locul: Cum ieși din Cișmigiu, pe Știrbei Vodă, vreo două sute de metri mai încolo, la numărul 130 (pe dreapta, cum te duci spre intersecția cu Berzei), o să dai de o vilă P+2 proaspăt renovată care seamănă izbitor cu o felie de tort. Dacă apeși pe butonul soneriei de pe poarta metalică (încuiată non-stop din motive de securitate), după ce ți se deschide, o să descoperi dincolo de ea o curticică lungă și îngustă în care se varsă ieșirile tuturor ușilor clădirii: pe stînga, cele de la dormitoare și recepție, în față, cea de la bucătărie. Tocmai ai ajuns la Crazy Duck, tînărul (născut mai 2014) stabiliment de trei stele cu dotări de hotel (baie în cameră, finisaje moderne, dulapuri încăpătoare, lenjerie nouă, prosoape incluse) și atmosferă de hostel.
Prețurile: Am rezervat online miercuri, pentru sîmbătă, un loc la prețul promoțional de 31 de lei (7 euro) și am nimerit în dormitorul de patru paturi (există și duble, pentru cuplurile mai puțin sociabile) de la etajul doi, în cameră cu colegii…
Oamenii: …Anneke din Groningen, o doamnă la vreo 55 de ani care face voluntariat pentru copiii infectați cu HIV de la Vidra, pamplonezul Xabi și Carole, franțuzoaica din Paris, temporar ieșeancă. A doua zi dimineață, în bucătărie, am făcut cunoștință cu un münchenez student la antropologie și cu doi maltezi microbiști, cărora le-am dat cîteva informații despre meciul Steaua-CFR: cum să ajungă în Ghencea, de unde să-și cumpere bilete, pe unde s-o șteargă cît mai repede, dacă se îngroașă gluma în tribune.
Ambianța: Crazy Duck e o familie de backpacker-i a cărei componență se schimbă aproape zilnic; singurii membi care rămîn cvasipermanent pe poziții sînt Geanina, clean manager, și patronul Adi, un tip foarte amabil și prietenos, unul dintre cei doi asociați care au clocit Rața Nebună. Discuțiile despre călătorii se leagă natural, pe lîngă standul cu hărțile orașului sau la masa cu băncuțe lipită de peretele de geamuri al bucătăriei și de ușa de intrare în spațiul comun decorat tinerește (mobilier colorat, Smart TV, jocuri, cărți, panou de onoare cu pozele clienților fideli): chiar dacă afară e încă frig cu spume, sîmbătă seară, am tremurat împreună, mai subțire sau mai gros, pînă aproape de miezul nopții, la un ceai de fructe, stropit cu nițică pălincă din partea casei.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10/190 din 11 martie 2015)
Be the first to comment