Niciodată, de cînd există pagina asta de turism non-mainstream, n-ați primit recomandarea de a merge la mall. Și totuși, iată, se întîmplă și excepția: în AFI Cotroceni, pe capăt, la etajul unu, de la scările rulante în față, după ce treci prin zona cu instalațiile de joacă pentru copii, dai de un muzeu ceva mai special, care așteaptă să fie vizitat, nu numai în zi ploioasă, de bucureștenii plictisiți sau de turiștii zonei cu dispoziție infantilă – Museum of Senses, un loc în care, pentru o experiență completă, trebuie să acorzi atenție tuturor detaliilor, astfel ca simțurile să-ți fie riguros testate dacă le mai ai și mai sînt acolo unde-ar trebui.
Turul începe prin mini-labirintul de oglinzi în care încerci să găsești ieșirea fără să te lovești de pereții ce-ți reflectă imaginea în zeci de còpii. În cea de a doua încăpere, Orașul, a fost reprodusă atmosfera sonoră citadină, pe holul de trecere spre Pădurea, mai spațioasă și mai întunecată, în care auzul detectează alte sunete. Mai ales în aparatul care emite, în căști, pe diferite frecvențe, de la infrasunete la ultrasunete, tot ce percepe auditiv un porumbel sau un cîine. Urmează Camera Luminilor, în care cele trei culori primare RGB, roșu-verde-albastru, se compun și se descompun pe un ecran în tot spectrul cromatic, și a globurilor Tesla încărcate cu energie statică, ce formează în interior, la atingere, mici fulgere spectaculoase.
După asta poți intra, la alegere, în alte încăperi – în a lui Dracula, amenajată cu susul în jos, ca pentru lilieci, în camera lui Michael Jackson, cu podeaua în pantă, în cea a Infinitului, cu pereți din oglinzi, dedicată narcisiștilor care vor să se vadă cît mai mult, în camera Mic-Mare (pentru efect, e nevoie în interior de minimum două persoane, care vor părea de înălțimi foarte diferite din cauza liniilor de pe pereți și a dușumelei înclinate). Sau poți ajunge la harpa laser, peste care treci cu degetele prin raze producînd sunete ca de orgă, la patul cu 1.200 de cuie (boante) pe care îl folosea orice fachir în demonstrațiile sale de vrăjitor de mare succes, în Vortex, puntea din cilindrul care se rotește testîndu-ți simțul echilibrului, la oglinzile deformatoare și la diversele alte iluzii optice care dau senzația că obiectele sînt altfel, comparativ cu dimensiunea celor vecine. De la portretele duble, gen femeie tînără/bătrînă, și elefantul cu multe picioare la ținta desenată pe trei pereți care, din unghiul potrivit, pare 2D, sînt expuse tot felul de modele geometrice care păcălesc creierul – percepțiile ne joacă feste vizuale, în încercarea creierului de a înțelege cît mai inteligibil, conform experiențelor sale anterioare, realitatea înconjurătoare.
Alte efecte optice creează panoul cu fețele 3D ale lui Einsten care te urmăresc cu privirea, Fata Morgana – cel mai simplu mod de a produce o hologramă prin refracția luminii în diverse medii, caleidoscopul în care pozele cu fața clientului sînt un puzzle de imagini multiplicate. Spre final sînt testate pipăitul și mirosul, la casetele închise și recipientele cu pîlnie în care mîna și nasul sînt introduse pentru a detecta ceva ce este confirmat/infirmat de plăcuța explicativă mascată de un capac cu balama. Suprafețe mai aspre sau mai fine, arome mai plăcute sau mai puțin plăcute – dintr-o eroare de localizare, lipsesc textura de tencuială căzută și mirosul de canal sau de ghenă atît de specifice suburbiilor bucureștene. Singurul simț rămas netestat la finalul turului încheiat în partea cea mai nouă a muzeului, scaunele de VR care te transpun într-o realitate virtuală cu ajutorul unui filmuleț de 3-6-12 minute, este gustul, dar pentru asta există alături food-court-ul.
Museum of Senses a avut un succes-monstru la cetățeanul de mall: cu aproximativ 600.000 de vizitatori, în doar doi ani de la deschiderea de dinainte de pandemie, și opt-zece mii pe lună, după, a depășit în interes muzee mult mai cunoscute din Capitală și din țară. (Ca să ne facem o idee, clasamentul ăsta al numărului de vizitatori era condus, la finalul lui 2019, de Castelul Bran, cu aproape un milion de clienți anual, pe doi era Peleșul, cu vreo 900.000, și, la mare distanță, cam o jumătate de milion, Dino Park, Castelul Huniazilor și Salina Turda.) O parte erau copiii aduși de „Școala, altfel“, ca să învețe modul de interacțiune a omului cu lumea și cărora tot ce e în interior li se părea magic. Acum, majoritatea celor care intră aici sînt prieteni veniți cu gașca, la distracție și la făcut poze ciudate de postat pe Instagram.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/526 din 15 septembrie 2021 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment