Sîmbătă seara, după obositoarele drumuri ale traversării Carpaților Orientali din Maramureș în Bucovina, cei 40 de pasageri ai autocarului plecat joi din București în circuitul “Cele mai frumoase sate românești” (program turistic marca #ScoriloTravelVacanțe) ajungeau pe întuneric la ultima cazare a deplasării, undeva între Pojorîta și Sadova, la pensiunea Dor de codru.
Locul: Abia a doua zi dimineață, la cafeaua micului dejun bucovinean cu mezeluri și brînzeturi locale în meniu, aveam să vedem mai exact unde: codrul de care se pomenește în nume nu-i prea departe, în spatele vilei cu foișor, balansoare, sanie în curte și munți pe fundal. Dar pînă atunci, n-apucam să văd deocamdată decît peisajul din interiorul camerei de la mansarda din lemn și al sălii de mese de la parterul pensiunii, unde, ca în fiecare seară a programului încărcat al excursiei, urma să cinăm relativ tîrziu,…
Oamenii: …în grup. După trei zile de urcat/coborît din autocar, cu unii dintre participanți mă împrietenisem deja, chiar dacă majoritatea erau cupluri de pensionari mai rezervați, oameni cu tabieturi și gusturi extrem de selective. Așezat la aceeași masă cu scaunele din spatele autocarului, zona tînără și veselă populată cu personajele episoadelor anterioare de “Spații de cazare la înălțime în cele mai frumoase sate românești“, am gustat cu moderație de prin bunătățile puse de gazde în farfurii și pahare: ciorba de perișoare, ostropelul de porc cu piure pe salată de varză și vinul roșu foarte bun care a funcționat ca un catalizator perfect pentru…
Ambianța: …cina prelungită cu dans pînă dincolo de miezul nopții, începută oficial după poza de ansamblu folcloric cu toată lumea în ie (pînă s-o îmbrac pe cea cumpărată a doua zi la Voroneț, am împrumutat una de la Cristi, care venise pregătit în bagaje cu trei bucăți! – deh, statutul de redactor-șef la revista Vacanțe la țară obligă…). Peisajul sonor nu putea fi diferit de specificul excursiei: s-a dansat și s-a cîntat pe muzică populară din toate zonele natale ale participanților, din Moldova în Dobrogea și din Mizil în Sălăjan, cu un ocol scurt prin Goran Bregovic sau Phoenix. O petrecere la care last people dancing am fost cinci oameni hotărîți (Lavinia, Cristina, Ileana și doamna Dina din Dumitra, pe care o luaserăm cu noi că prea ne primise frumos, acasă la dînsa, la Năsăud). După cum merg treburile cu pandemia, cred că, fără să știm, pe 10-11 octombrie, sărbătoream deja revelionul.
(articol publicat în Cațavencii nr. 45/482 din 11 noiembrie 2020)
Be the first to comment