Ploua ca-n filmul ăla alb-negru cu Gene Kelly, în seara de început de noiembrie în care am ajuns, ud și obosit, fără umbrelă și dansuri pe străzi, la prima mea cazare napoletană,…
Locul: …o mînăstire transformată în hostel din Piazzetta Trinità, Alla Cesarea, 231, Materdei. Asta-i adresa exactă de tastat în GPS, pentru că La Controra e cam departe de centru și nu-i prea bine să te rătăcești în orașul ăsta, mai ales noaptea. Din strada în pantă cu trafic nebun la orice oră, între două clădiri vechi, se face, undeva, pe dreapta, o alee ceva mai largă care urcă în trepte spre fațada cam prăbușită a unei foste biserici cu ușa zidită. Cum te uiți în sus la ea (nu atît ca s-o admiri, cît ca să nu-ți iei vreo bucată de tencuială în freză), în stînga, pe colț, dincolo de niște scutere parcate, e o poartă din grilaj metalic cu interfon. După ce suni și ți se deschide, intri în holul mic al recepției, de unde se iese în incinta-grădină cu flori și palmieri spre aripa nouă a dormitoarelor construită, probabil, pe unde-au fost odinioară chiliile călugărilor.
Prețurile: Pe lîngă cei 12 euro plătiți deja cu cardul, de-acasă, pentru patul cu mic dejun inclus (brînză, roșii cherry, salată de fructe – cam asta mi-am tras în farfurie din oferta de pe barul lung, tejghea între zona de gătit cu frigider, cuptor, chiuvetă și cea de mese), am mai lăsat gaj, în schimbul lacătului de dulap și cardului de deschidere a ușii, o bancnotă de 10 euro…
Oamenii: …recepționerului Roberto, un tip volubil și super-prietenos care mi-a dezvăluit un interesant secret de localnic: unde se mănîncă cea mai bună pizza din oraș (Sorbillo, pe Via dei Tribunali). În spațioasa cameră 8, în care am primit patul 3, un francez din Toulouse, student Erasmus la nanotehnologii în Milano, tocmai se pregătea să plece la meciul de Champions League Napoli-Salzburg la care găsise bilet ieftin (25 de euro) chiar în prima sa zi în oraș, sîmbătă. După dispariția din cadru a franțuzului, au apărut un belgian din Leuven, ocupantul parterului bunk bed-ului la etajul căruia locuiam și eu, și niște ruși foarte tăcuți.
Ambianța: Locul are un vibe bun, semn că rugăciunile foștilor rezidenți au avut efect îndelungat. M-am simțit atît de bine la fosta mînăstire încît, a treia zi, pe seară, cînd m-am reîntors în Napoli din excursia la Ercolano și Pompei, după check-in-ul ratat la Naples Experience Backpackers, am venit întins tot aici. Fără rezervare, cu 5% curent în telefon și bateria externă complet descărcată, ca să am surpriza neplăcută a unui hostel ocupat în întregime de un grup de liceeni suedezi. Cum am reușit să-mi găsesc altă cazare în oraș, la aproape 10 noaptea, într-un episod viitor.
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/470 din 19 august 2020)
Be the first to comment