În spatele modernului birou de informare turistică din piața centrală a Varnei e un părculeț mărginit de o străduță cu tarabe albastre pe trotuar. Nu, spațiul de cazare din episodul de astăzi nu este dedicat boschetarilor – acestea sînt doar cîteva informații de direcționare către Ruse, 23, adresa la care poate fi găsit Yo-Ho-Hostel. Evident, nu în Ruse, ci în Varna.
Locul: Odată pătruns pe ușa clădirii de la numărul 23, o să dai într-o casă a scării foarte interesant desenată: de la subsolul aflat sub apă, urci către nivelul mării de la parter și spre etajul luminat de soarele răsărit pe cerul tavanului. Recepția e la primul nivel, în holul livingului spațios, decorat interesant și relativ omogen, ținînd cont de diversitatea obiectelor de colecție expuse printre canapele, pe pereți, pe oriunde s-a găsit un loc disponibil. Machete de vase cu pînze, jucării de ouă Kinder, soldați din plastic… ce mai, un minimuzeu al copilăriei.
Prețurile: Cel mai ieftin hostel din Varna (13 leva/pat, plus 10 leva garanția cheilor de la locker, cameră, intrare; mic dejun inclus – salam, cașcaval, gemuri, cereale, lapte, cafea) pare a fi foarte popular printre tinerii artiști bulgari ajunși prin oraș; cel puțin asta sugerează graffiti-urile și posterele concertelor de pe pereți.
Oamenii: În seara în care, venit direct de la gară, m-am cazat în patul de sus, ăla de lîngă hartă, al camerei de două bunk bed-uri în care abia ai loc să te învîrtești (ca să umbli la locker-e, să te schimbi sau să ieși pe ușă, trebuie să stai la rînd), am fost colocatar cu Rob, englezul din Liverpool ajuns aici după un traseu Sibiu-Brașov-Bran-București, Nick, australianul cu viza de muncă în UK expirată, în drum spre avionul de Melbourne din Atena, și un asiatic mai în vîrstă care n-a intrat deloc în vorbă cu noi. Cu patronul, Stefan, un tip la vreo 30 și ceva de ani, am vorbit a doua zi dimineață, înainte de plecare. Mai mult el: mi-a povestit, mîndru, că mai are o pensiune, în Sozopol, locul natal al soției, că Yo-Ho-Hostel e partener în programul Erasmus al Universității locale și că, anul trecut, la aniversarea de zece ani a hostel-ului, a postat pe YouTube un clip cu urările de viață lungă ale foștilor clienți din toată lumea.
Ambianța: Atmosfera relaxată din interior contrastează puțin cu războinicul steag al piraților arborat în balconașul pe care lumea iese la o țigară sau o cafea, urmărind ca dintr-o lojă spectacolul străzii.
(articol publicat în Cațavencii nr. 47/330 din 29 noiembrie 2017)
Be the first to comment