Vineri noaptea, gara din Varna. Abia coborît din trenul care te aduce de la Ruse, primești în nări și-n urechi primele senzații ale orașului: mirosul pătrunzător de aer sărat și țipetele de pescăruș în călduri. Dacă ieși de pe peron și traversezi o bucată de asfalt, poți să te descalți ca să simți, călcînd pe nisip, cît de aproape este marea. Pentru senzații vizuale complete, trebuie să aștepți, însă, ziua de mîine: de la gară pînă la hostel, ai de urcat, vreo zece minute, o stradă pavată cu macadam luminată destul de discret.
Da, a doua zi o să vezi mai bine orașul. O Constanța a bulgarilor, mai aerisită și mai curată, parcă. (Principalul port la Marea Neagră, un fel de capitală maritimă a Bulgariei, Varna este pentru vecinii colegi de UE cam ce-i Constanța pentru noi; apropo de UE, Varna a primit coronița de Capitală Europeană a Tineretului, anul ăsta.) Bulevarde și piețe largi, fîntîni arteziene, centru de informare turistică peste drum de catedrală, clădiri de început de secol XX, cu fațade ornamentate în arhitectura timpului: puțin neoclasic, niște Art Nouveau, mă rog, ce mai era la modă pe-atunci.
Vrei să intri la Muzeul Arheologic, casa celui mai vechi tezaur mondial, aur descoperit în zonă, vechi de peste șase mii de ani? E închis, din păcate. Mai ales, dacă încerci să-l vizitezi după 5 p.m.*. Istorie ceva mai tînără, de-acum două milenii, găsești la Thermele Romane, în excavațiile de peste drum de gară. În stil fast-food, de-afară, de pe trotuar*, fără să te mai obosești să intri și să citești plăcuțele explicative ale meniului. Recepționerul hostel-ului ți-a mai recomandat Pădurea de Piatră, un fel de Stonehenge bulgăresc găsibil la vreo 15 kilometri de oraș. Data viitoare, îți zici*, și pleci pe unde vezi cu ochii.
Și ochii văd pietonala din fața Primăriei (un bloc-turn de vreo 15 etaje cu aspect de hotel) care te plimbă cîteva sute de metri pînă spre coloanele de la intrarea principală în Sea Garden, parcul amenajat ca o adevărată grădină botanică: flori, scuaruri îngrijite, palmieri. Și indicatoare spre Planetarium, Aquarium, Dolphinarium, grădina zoologică, teatrul de vară… Da, o mulțime de chestii de văzut, dacă ai timp și chef* să intri în fiecare. La Muzeul Naval, parte a Muzeului Național de Istorie Militară, în fața căruia e parcat “Drazki”, vasul torpilor construit la începutul secolului XX, vedetă a războiului balcanic contra flotei turcești, rupi lehamitea și te alături părinților tractați de copiii remorcați de mînă. În curte, printre vehicule militare, tunuri, elicoptere, și în interiorul pe două niveluri, în care hărțile romane ale acestei părți de imperiu sînt cele mai interesante artefacte.
Ieșit din sanctuarul războiului, dar cu gîndul tot acolo, treci absent pe lîngă complexul de terase, cluburi și baruri înșirat pe faleză, între parc și mare. Vreme înnorată, puțină lume pe plajă; ceva agitație se vede doar în zona corăbiei cu catarge fără pînze, eșuată pe țărm. Un restaurant aparent frecventabil, dacă ai vrea să intri*. Dar nu vrei: în loc să te amesteci cu ceilalți, preferi s-o iei pe lîngă stabilopozi, pe digul portului, spre farul din larg, care pare un fel de capătul lumii pentru orașul adormit sub norii plumburii.
* Hoinăreala asta prin Varna poate fi un fel de ghid turistic. Sau nu. Pentru o experiență de city break completă, recomandată de specialiștii în travel and life style, încearcă să eviți starea albastră care te cuprinde cîteodată, făcîndu-te să bîntui prin oraș pe unde te duce inspirația de moment, fără să mai ții cont de obiective must-see.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/320 din 20 septembrie 2017 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback