Pe acoperişul României, la mansardă
Distrugeţi cabanele din Făgăraş!
Sîmbăta de Sus – cabana Valea Sîmbetei – Fereastra Mare – refugiul Viştea – Moldoveanu – cabana Podragu – cabana Turnuri – Victoria. Rucsac, bocanci, cort, sac de dormit, izopren, conserve, palincă (opţional). Reţeta perfectă pentru un week-end la înălţime. Înălţimea maximă în Ro: 2.544 m.
Banii curg pe Valea Sîmbetei…
…găzduiţi temporar prin buzunarele tale, pentru că dacă faci greşeala să opreşti la cabană vor aflui spre cabanier. Un năuc în stare de ebrietate care cere 10 lei pe o mămăliguţă cu brînză fără smîntînă refuzată şi de cîini, posesorul unei nesimţiri sănătoase, de ţară şi proprietarul unei aritmetici proprii, care nu dă rest la sută. Bineînţeles că nu ştie engleză, abia vorbeşte româneşte – îţi crapă obrazul de ruşine traducîndu-i elucubraţiile unui cuplu (austriac-suedeză) stupefiat de tupeul cu care se ţine scai de ei şi cere bani în continuare. În sistemul lui de referinţă, rezultatul adunării a şapte beri (7×8) cu două MBfS-uri (2×10) dă mai mare de 100. Nu se ştie exact cît de mare; cu cît mai mare, cu atît mai bine – avantaj primire. (N. B.: berea a fost cumpărată pentru a fi băută cu grupul translatorului, drept răspuns la o trataţie cu palincă).
Refugiul Viştea, ultima staţie înainte de Moldoveanu
Dacă nu ai cort la tine, ai cam dat de belea: refugiul are mereu clienţi, majoritatea străini. Austrieci, nemţi, belgieni, unguri. Şi foarte mulţi cehi, refugiaţi turistic din munţii Tatra. Românii noştri verzi întorc grătare cu loganul, două mii de metri mai în vale. Cînd e senin, vezi fumul micilor de pe Moldoveanu. Bine că acolo sus, pînă la următoarea ceaţă, seninul ţine cam cît deschizi un borcan cu muştar. .
Pune cortul, dar ancorează-l bine. Peste noapte bate în pînze un vîntălău de mare în furtună, de te şi miri dimineaţă că ieşi în acelaşi loc în care ai intrat în el aseară.
Podragu. Găleata de gunoi a Făgăraşului
Exact, nu mai e o găleată glaciară oarecare; Podragu de azi (mă rog, săptămîna trecută) are bonus garnitură de gunoi. Băgat sub preşul de după stînca de lîngă cabana cu termopane mici şi preţuri mari. Ce ai citit pe net e orientativ, trebuie să plusezi cel puţin 20-30%. Supe/ciorbe din conservă la preţ de restaurant, piure cu cîrnat 20 lei, piure cu doi cîrnaţi 25 lei, 12 lei o bere luată din supermarket cu cel mult 2 lei şi cărată cu măgarii maidanezi care umblă liber printre corturile de pe malul lacului. Dacă îndrăzneşti să comentezi, eşti ejectat din cabană. Genul ăsta de cîrciumari ar fi în stare să deschidă un bar pe Moldoveanu între cruce şi indicator, numai sa iasă banu’. E clar: mai bine haiduc cu cort sau în refugii cinstite, decît vacă de muls în cabanele gunoiere ale lotrilor.
Turnuri – în p(od)ragul falimentului
Onoarea cabanierului român o reperează domnul Nae de la Turnuri. Un munţoman adevărat de vreo cincizeci şi ceva de ani, pe care-i ţine bine în spate. Pe lîngă ei, zilele trecute, au încăput şi vreo 30 kg de materiale şi scule: după viitura de acum trei săptămîni care a măturat podeţele cu tot cu doi turişti unguri, a pornit pe traseu şi le-a reparat singur, cărînd lemne cu cîrca şi muncind de dimineaţă pînă seara. E însă dezamăgit şi se gîndeşte să renunţe. Clubul de montaniarzi pe care l-a condus nu mai are membri (foşti elevi, actuali studenţi, împrăştiaţi care-încotro), nu e proprietarul cabanei – plăteşte chirie 200 euro lunar, iar turişti nu prea ajung la Turnuri – cei mai mulţi aleg traseul bandă albastră de pe muchia Tărîţei. Dacă ajungeţi prin zonă, transmiteţi-i că ne-am încadrat în barem: patru ore pînă în Victoria.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 31/919 din 5 august 2009)
Be the first to comment