Ultima zi de decembrie, Brașov. Abia cazat la Jugendstube Hostel de pe Michael Weiss, la cîțiva pași de pietonala Republicii și de Piața Sfatului, tocmai fac cunoștință cu colegii de cameră, un cuplu de bucureșteni simpatici cu care încep un revelion precoce, ajutați de sticla mea de palincă și de sticla lor de whisky. După un timp, ecourile din stomac ale picăturilor de tărie ne sugerează c-ar trebui să plecăm după ceva de mîncare. Ce să vezi, nici nu terminăm bine de gîndit asta că, ieșind din gangul hostel-ului în stradă, imediat pe stînga, ne sare în cale restăurănțelul La Ceaun, care, chiar de pe tabla de la intrare, se laudă cu bucatele sale tradiționale.
Mînuind viguros linguroiul de lemn al mînerului ușii, ne pomenim într-un spațiu rustic, dar cam îngrămădit. Ultima foame a anului îi împinsese pe mulți brașoveni/turiști afară din casă/hotel, ca și pe noi: în localul supraaglomerat, abia găsim o masă liberă de două persoane lîngă un perete, pe care o completăm cu un scaun relocat temporar de la vecinii italieni care luaseră o pauză de la paste și pizza și trecuseră pe ciorbă. Nu știu dacă neapărat convinși de deviza de pe meniul atașat unui fund de lemn: “Ciorbe, nu vorbe“. Cert e că și amicii au vrut s-o testeze: și-au luat de fasole în pîine, respectiv, de burtă, plus o fasole bătută ardelenească cu murături. Cînd comanda a ajuns la mine, l-am întrebat pe Ionuț, ospătarul, ce naționalitate are bucătarul stabilimentului (“E român“) și ce înțelege el prin gulaș. Ei, cu a doua întrebare l-am cam închis, așa că a rămas să văd/gust singur.
N-a durat prea mult să mă lămuresc, pentru că mîncarea a venit aproape în același timp cu comanda de la bar – Cuba Libre și suc de portocale, pentru ei, Zăganu la draft, pentru mine. Serviciul a fost iute (din ce-am înțeles, mare parte din conținutul meniului este preparat zilnic în alt loc, în restaurant doar e ținut la cald), ca și tocănița mea condimentată de cartofi cu carne pe care am primit-o în locul sosului gros, legat, al gulașului pe care îl așteptam.
La nota adusă de Ionuț (85 lei) am adăugat (banc)notele noastre, cu bonus: 10, de la colegii de masă, care n-au avut nici un fel de obiecție culinară, și 5 de la mine, cu următoarea explicație. Rețeta originală a gulașului cuprinde doar ceapă, cubulețe de carne de vită și paprika (unii mai pun suc de roșii, dar nu-i regulă); exclus cartofi, carne de porc, alte legume și condimente. Un exemplu de loc unde se poate mînca așa ceva: Cabana Poiana Secuilor din Predeal. Dacă mai e bucătar băiatul care îl făcea acum vreo cîțiva ani, ca la carte, în ceaun, la foc mic, în patru-cinci ore, respectînd cu sfințenie rețeta.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/390 din 30 ianuarie 2019)
Be the first to comment