Ca peste tot oriunde altundeva, o cazare în Cipru poate fi scumpă și impersonală, standard de hotel de trei-patru stele, sau (relativ) ieftină și interesantă, prin atmosfera socială creată de colocatarii unui hostel. Depinde ce-ți dorești. Și ce noroc/ghinion ai, cînd pariezi, la momentul rezervării, pe un loc care pare OK doar pentru că e situat în zona dorită și are și preț bun. Spre deosebire de Larnaca (revin cu detalii săptămîna viitoare), în Nicosia, am avut noroc.
Locul: Cînd am pus pe GPS adresa NEX Hostel, eram pe trotuarul de lîngă peroanele autogării improvizate, parcarea temporară pentru autobuze din piața centrală Solomos Square, abia coborît din cursa regulată Intercity cu care venisem de la Larnaca. N-am avut mult de mers, vreun kilometru jumate, maximum doi, pe niște străzi largi, intens circulate, pînă în fața unei clădiri care arată ca un bloc de locuințe, făcut, la noi, prin anii ’90-’00, înainte să se spargă bula imobiliară. După o altă călătorie scurtă pe verticală, cu liftul, pînă la butonul 4, am ieșit din ascensor la ultimul etaj, direct în holul unui apartament întins pe întregul nivel, la doi-trei pași de ușa camerei mele pentru o noapte, aflată imediat în dreapta, față.
Dotările: Patru paturi din lemn, suprapuse cîte două, bunk bed, fiecare cu spații de depozitare, tip nișă în zid, cu priză și neon-veioză, și tip sertar, la parter, o canapea scurtă pentru două persoane de capacitate medie și o poliță sub o oglindă, cam ăsta-i tot mobilierul din camera aia. Toate încăperile apartamentului, în afară de băile și WC-urile curate și îngrijite, dispuse central, au pereți exteriori din geamuri, obturate sau nu de draperii, cu uși glisante din sticlă spre balcoanele unite în terasa cu copertină și vedere deasupra orașului în toate direcțiile, unde mesele, scaunele și tejgheaua de bar cu șemineu deasupra grătarului dau senzația că, la un moment dat, locul ăsta a fost cîrciumă. Sau, dacă nu, măcar un spațiu de petreceri tematice cu pahare în mîini și ochii la luminile orașului, gen open bar and dancing grill.
Prețurile: O noapte aici m-a costat 19 euro. Ceva mai mult decît un pat într-un hostel occidental obișnuit (media europeană se plimbă undeva în intervalul 10-15 euro, în funcție de proximitatea față de centru sau, dacă-i cazul, plajă, de vechimea clădirii și de notorietatea turistică a locului), dar mult mai puțin decît o cameră single de hotel obosit de două stele, cu atmosferă și facilități mai proaste față de cele de la NEX.
Oamenii: Cu recepționerul Ilyas, un tip prietenos la vreo 50 de ani, am stat de vorbă și la check-in, și după ce m-am întors din oraș. Fusese în România și în București, în 1998, și m-a privit cu simpatie. I-am zis că s-au schimbat foarte multe de-atunci – m-a aprobat fără rezerve, lucrurile s-au schimbat peste tot, în ultimii 25 de ani. Inclusiv prețul curentului electric, care, la ei, n-a fost plafonat de stat decît vreo cîteva luni, la începutul inflației generale provocate de războiul din Ucraina, după care-a revenit la prețul obișnuit, adică mare, de insulă. Colegi de cameră mi-au fost un cuplu tînăr de francezi din Toulouse, cu care am comunicat doar în termeni de Good Morning! și Have a nice day!, și un brazilian venit în Cipru forțat de viză ca să iasă din Spațiul Schengen, după trei luni de studii la Viena. I-am explicat că putea să facă chestia asta mai ieftin, mai plăcut și mai interesant în România. A rămas puțin pe gînduri, semn că, data viitoare cînd o avea nevoie de-o pauză de Schengen, s-ar putea să mai cîștigăm un turist străin. Sau, cine știe, poate că, după ce-am plecat de-acolo, și-a luat deja bilet de avion spre București.
Ambianța: NEX Nicosia e unul dintre cele mai faine hostel-uri în care-am stat în ultima vreme. Singurul inconvenient a fost că, deși, în noiembrie, în Cipru e-o vreme de septembrie tîrziu românesc, fără altă încălzire decît o pătură pe tine, noaptea poate fi destul de răcoroasă. Oricum, mai bine că am tremurat un pic pînă să adorm, în extrasezon, decît să mă trezesc transpirat sau înțepenit sub aerul condiționat, în iunie-august.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/646 din 31 ianuarie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment