Pe parcursul infotrip-ului ghizilor de turism din Deltă, am avut ocazia să experimentez ospitalitatea de Crișan, fiind cazat la pensiunea de trei margarete Casa Călin…
Locul: …în camera cu baie, televizor și aer condiționat a casei cu ponton la poartă și mese în foișorul din lemn cu acoperiș de stuf pe care s-a servit pește în toate stările de agregare culinară – salate, ciorbe, chifteluțe, tocăniță, grătar –, iar la desert, plăcințele locale. Nu, nu cu pește: niște dantele de aluat cu brînză rasă al căror nume, spre rușinea mea, nu l-am reținut.
Oamenii: Ce-am reținut, însă, e povestea adevărată a stăpînei casei, cea care muncește zi-lumină în pensiune: primește turiști, gătește, spală, face curățenie. Am întrebat-o pe doamna Nuți cam ce întreb pe toate gazdele mele: despre problemele unui proprietar de pensiune în Deltă; dacă a accesat fonduri europene special destinate acestei activități; care este relația cu autoritățile; ce gen de turiști îi calcă pragul, de-astea. Cea mai mare problemă e personalul, a venit confirmarea unei situații generale a turismului românesc: se găsesc foarte greu oameni serioși, cît de cît pregătiți, care să se prezinte la muncă zi de zi. Clientul de Deltă, spre deosebire de cel de pensiune de restul țării, vine să vadă zona, nu stă, ca la munte, pe lîngă grătar, deci are nevoie zilnic de însoțitor-ghid-conducător de barcă care să știe măcar o limbă străină, în afară de păsărească (cunoștințe solide de ornitologie). Sezonul a început imediat după Paște: 80-85% dintre turiști sînt străini – nemți, francezi, elvețieni, belgieni, americani –, în general, oameni din generațiile 40+ care vin pentru prima oară în Deltă. Pe timpul concediilor de vară, proporția români-străini se echilibrează cu bucureșteni, brașoveni, olteni.
Afacerea: Deschisă de vreo șapte ani (prima experiență serioasă a fost hrănirea unei echipei de filmare, vreo 60 de unguri pe care o firmă de catering bucureșteană nu s-a mai deranjat să se deplaseze ca să-i servească), pensiunea este o afacere de familie (doamna Nuți e ajutată de frați, Ionuț și Mihai, ambii ghizi de turism, de soț și de băiatul, student, mai mult în vacanțe) care a crescut natural, fără să apeleze la credite, bazîndu-se pe booking și pe turiștii aduși de recomandările clienților fideli. Ce s-a cîștigat s-a reinvestit, existînd mereu planuri de extindere; recent, au cumpărat terenul vecinului și o șalupă nouă.
Ambianța: M-am simțit excelent la Casa Călin, fiind fix ce e orice turist cazat aici: fotograf de floră și faună, ziua, pe barcă, și povestitor/ascultător de anecdote mai mult sau mai puțin pescărești, la masa de seară.
(articol publicat în Cațavencii nr. 22/357 din 6 iunie 2018)
Be the first to comment