Presupun că, din sutele de suporteri clujeni care au însoțit-o pe CFR la Manchester săptămîna asta, măcar vreo cîțiva au băut o bere în The Seven Oaks, refăcînd cumva traseul meu de anul trecut, din seara anterioară meciului United-Oțelul, cînd, împreună cu doi buni prieteni, colindam prin oraș în căutarea unui pub în care să vedem, printre pahare, partidele serii din Champions League. Și asta pentru că barul în cauză este ușor de găsit: se află nu departe de centru (5, Nicholas Street), pe colțul unei clădiri din apropiere de Chinatown, marcat de tabla cu programul de vizionare a meciurilor scris cu cretă colorată din fața intrării.
Dincolo de ușile masive din lemn, descoperi un pub englezesc clasic, placat în lambriu patinat de vreme, cu mobilier tradițional de cîrciumă, construit probabil, din cei șapte stejari la care se face referire în nume. Pe peretele de plasmă (diagonală 92″, adică aproape 2,5 m!) rulează, în general, Premier League sau partidele echipelor britanice în competițiile europene, în special, cele ale localnicilor de la United sau City (în pauzele de joacă ale lui Rooney sau Tevez, se pot vedea și partide de golf, cricket, rugby, box sau chiar curse de cai și cîini). Dacă scorul evoluează nefavorabil, e mai sănătos să-ți bei berea și s-o ștergi, în spiritul locului, englezește: nu e de dorit să asiști la asemenea situații, mai ales dacă ești îmbrăcat în anumite culori.
Cam toată lumea are în mînă un pint de Black Sheep, la drought (2,45 lire); pentru pretențioși, există și la sticlă (Pilsner Urquell, Budweiser). Flămînzii sînt așteptați la etaj, acolo unde pot pune un pod de plăcinte cu carne (4,50 lire) peste lacul de bere din stomac. Care bere, dacă semnalizează c-ar vrea să iasă, necesită o plimbare pînă la subsol (atenție la viteza de coborîre a scării înguste, în spirală: prioritate au cei care urcă); nu, nu la rădăcina copacului secular de pe blazon, ci la o budă la fel de veche, dar relativ curată. Pentru cei cu probleme de vedere și echilibru: pisoarul cu țevi separate pentru apă rece/caldă era, de fapt, chiuveta.
(articol publicat în Cațavencii nr. 48/75 din 5 decembrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment