Distrugeţi în salină! La Tîrgu Ocna!

Serialul “Descopery Romania. Pe verticală” continuă periplul prin ţară: după ce episoadele trecute am vizitat acoperişul (vîrful Moldoveanu, 2544 m) şi parterul (nivelul mării, la Gura Portiţei), astăzi luăm liftul, apăsăm butonul -9 şi coborîm la subsol. În Salina Tîrgu Ocna, cota –240 m.

Tîrgu Ocna. Oraşul construit pe sare

Dacă n-ar fi existat legenda locală cu haiducul hăituit de poteră căzut în groapa cu sare, nu se ştie cîtă vreme s-ar mai fi mîncat nesărat în zonă. Oricum, norocosul Andrii Popa s-a salvat şi pe el (absolvit de pedeapsă de un Vodă superbucuros) şi economia regiunii. Pentru că începînd din acel an, aproximativ 1380 fix, localnicii au trecut rapid la lucru în camera tezaurului, ‘aurul alb’ fiind o modalitate curentă de plată la acea vreme. Cam cum e cardul azi: plata în sare acceptaţi?

Semn de recunoştinţă faţă de Cel de Sus: cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor (30/14.000), Tîrgu Ocna pare a fi cel mai evlavios oraş din ţară. Poate şi de asta s-au construit aici închisoare şi spital pentru TBC-işti; în apropierea lui Doamne-Doamne, se presupune că păcătoşii se îndreaptă, iar bolnavii dacă nu se însănătoşesc, măcar se obişnuiesc cu ideea. Sau cu pămîntul.

Cum puşcăria şi sanatoriul sînt vizitabile doar dacă ai aparţinători cazaţi aici (nu e cazul – nu ai şi nu vrei să ai), cumperi cu 3 lei o hartă de la chioşcul de ziare din centru. Nu că te-ai rătăci prin orăşelul cu trei intersecţii şi două semafoare, dar pe spatele pliantului găseşti informaţii istorice şi turistice. Treci printre blocuri, traversezi Trotuşul şi te plimbi puţin prin parcul cu izvoare minerale, căruia -mai nou- i-au crescut mofetă şi piscină.

Urci apoi prin pădure dealul Măgura, pe traseul care începe la ieşirea din parc, spre monumentul-muzeu al eroilor Primului Război Mondial. 14000 de ostaşi căzuţi pe frontul Oituz-Coşna-Cireşoaia şi un mesaj pentru posteritate pe frontispiciu: Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria. Aplicabil cu mici modificări şi eroilor care se sacrifică azi pentru binele ţărişoarei, politicienilor noştri dragi: Spuneţi generaţiilor viitoare că noi v-am făcut datoriile.

Salina. Scurtă călătorie spre centrul Pămîntului

Traseul continuă într-un cartier al oraşului care trebuie neapărat vizitat. Are muzeu, cabinet medical, lac cu apă sărată şi cascadă, terenuri de sport şi spaţii de joacă, chioşc alimentar şi terasă, jocuri mecanice, semnal gsm, wireless, magazin de suveniruri. Are şi blocuri. De sare.

După ce ai compostat biletul (18 ron/adult), autobuzul pe care pămîntul îl înghite la fiecare jumătate de oră coboară o spirală de vreo 3 km spre Orizontul IX – Baza de tratament (exploatarea continuă în galeriile de sub miniorăşelul turistic, la nivelurile X şi XI).

Poate părea ciudat să cobori în fundul pămîntului, în fief-ul îngerilor căzuţi, ca să-l găseşti pe Dumnezeu… Dar da, şi aici dai de o biserică, chiar la intrarea în ansamblul de săli de sport înalte de 8 m, separate de porţi metalice uriaşe, în care temperatura e constantă tot timpul anului: 12-13 C. Iarna e ok, dar dacă vii vara, fără hanorac la tine, te cam strînge în spate. Lume extrem de diversă; nu trebuie să fii neapărat bolnav de astm sau bronşită ca să faci o vizită aici. Aerul e de mare excepţie – garantat n-ai respirat niciodată aşa ceva.

Entertainment-ul local a evoluat: acolo unde acum cîteva zeci de ani ocnaşii se distrau tăind la sare, azi se joacă fotbal, baschet, biliard şi ping-pong, iar copiii se dau pe tobogane gonflabile. Lipseşte doar orchestra de coarde pentru concertul de cameră înaltă care să valorifice excepţionala acustică a pereţilor de sare. Cum ar suna nişte hituri de pe vremea haiducului, interpretate la clavecin? Pardon, la frunză…

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 51-52/939 din 23 decembrie 2009)