În casa veche de pe strada bucureșteană Luigi Cazzavillan de unde s-a mutat, cu ceva scandal, mai spre gară, Puzzle, a apărut imediat în loc Funny, hostel-ul de familie al lui nea Dan și al tăntiței Cornelia. Proprietarii care s-au prins de afacere, cît timp i-au avut de chiriași pe băieți, și, la finalul contractului, au eliminat intermediarii, apucîndu-se ei de hostelărie.
Locul: Toate astea le-am aflat citind printre rînduri povestirile ambelor părți, și blestemele voalate printre dinți ale lui Alex, omul cu ideea de la Puzzle, și remarcele indignate ale doamnei Cornelia, trasă puțin de limbă la check-in-ul efectuat în biroul său din holul mansardei. Care era și recepție, și secretariat al S.C. Funny Tom Hostel S.R.L., înființată de cei doi soți, tineri pensionari, cu sediul la ei acasă (Tom fiind motanul familiei; o fi fost și vreun Jerry, dar nu l-am auzit). Cazat cîțiva metri mai încolo de office-ul firmei, în dormitorul mixt cu podele scîrțîitoare de șase paturi obișnuite, fără etaj, din care se trecea într-un fel de mic separeu cu două locuri – mai exact, în patul de sub aparatul de aer condiționat ce-mi bătea fix în cap, pe care plătisem…
Prețurile: …40 de lei / 9 euro, prosop inclus,…
Oamenii: …m-am pomenit coleg de cameră cu Maria, stewardesa de la Blue Air care, între diversele escale europene, locuia temporar aici, și Cornel, un turist ceva mai special. Șofer MApN cu misiuni prin toată lumea, omul ăsta dădea din el niște povești de delegație atît de bizare, încît, probabil, mama și fiica sa candidată de admitere la facultate care stăteau cuminte, alături, în încăperea mică, despărțită de noi doar de un glasvand, rămîneau cu gura căscată.
Ambianța: Din ce-am simțit în cele vreo 20 de ore petrecute acolo, Funny era mai mult o pensiune ținută cu mînă forte de-o gazdă de școală veche, un fel de mătușă severă a călătorilor care învățase de nevoie, lăutărește, o engleză după ureche, ca să poată comunica cumva cu străinii. Măcar era curățenie și liniște (deci Clean & Quiet Hostel, nu Funny Hostel, da?). Cînd nu se certa pe teme de regulament de ordine interioară cu oaspeții exasperați de restricțiile sale absurde, gen program strict pentru aerul condiționat (evident, din motive de economisire a curentului consumat). Madam Cornelia închidea orice discuție contradictorie cu un singur argument. Care, tradus din engleza sa de bucătărie, suna cam așa: “La ce te așteptai să primești, pentru cît de puțin ai plătit? La cinci stele?“.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/498 din 3 martie 2021)
Be the first to comment