Spații de cazare la mare înălțime. Pensiunea Bianca, Botoșani

Pentru deplasarea de documentare a serialului de case memoriale acasă la Iorga și Eminescu, aveam nevoie de o cazare în zonă ieftină și decentă. Mă știți, nu sînt fanul hotelurilor, și, fiindcă hostel-uri n-am depistat online, am ales să dorm o noapte la cea mai bine cotată pensiune din Botoșani: Bianca, o vilă cu două etaje de cartier periferic situată…

Locul: …la vreun kilometru și ceva de centru (ce vreți, oraș mic), pe o stradă cu case și mai noi și mai vechi tocită de mult de fostul asfalt. Înlocuit, la momentul sosirii mele, de bălțile unei zăpezi topite într-o mîzgă foarte persistentă pe haine, dac-aveai ghinionul să te stropească vreo mașină trecută în viteză pe lîngă tine.

Prețurile: 105 lei am plătit pe dubla în regim de single. Și aș mai fi scos din buzunar încă 200 de lei, pentru unul dintre sacourile atîrnate pe umerașele showroom-ului din recepție (exista și un atelier de croitorie, la subsol, dacă mi-aș fi dorit să ajustez proaspăta achiziție, ori mai multe modele sau culori din care să aleg), în caz c-aș fi venit cumva nepregătit pentru invitația la vreo chindie locală cu dress code obligatoriu. Care,…

Oamenii: …după densitatea de costume, cravate și BMW-uri sau Audi-uri cu numere de București din parcarea din față, părea să se pregătească în clădirea transformată în reprezentanța unui motorist german în ziua întîlnirii agenților de vînzări din teritoriu. Senzație întărită și de forfota din sala de conferințe de la etaj, unde se întîmpla sigur ceva festiv: la plecarea în turul de fotografiat prin centru, m-am întîlnit pe scări cu o tanti ce căra în brațe tortul unei sindrofii…

Ambianța: …care începuse deja, pe la 7, cînd m-am întors din oraș. Încă de afară, înainte de intrarea în holul pavoazat cu măști de carnaval, se auzea din sala de mese de la parter muzica unei petreceri foarte antrenante (așa, de draci, în ciuda pandemiei); la o introducere a capului pe ușă, de control, doar vreo două mese erau ocupate, cu niște oameni încă liniștiți. Oricum, chiar dacă spiritele s-au încins ulterior, manifestările lor sonore n-au ajuns pînă la nivelul superior, în camera mea, 307. Cu excepția celor ale vecinului, un nene din camera alăturată care sforăia atît de tare, că acoperea sunetul televizorului lăsat deschis pe Viasat History, ambiental, ca o prezență familiară.

(articol publicat în Cațavencii nr. 13/502 din 31 martie 2021)