Trebuie să recunosc din start că mi-e aproape imposibil să menționez adresa exactă a restaurantului european din episodul de azi. Și asta nu fiindcă m-aș fi îmbătat și aș fi uitat unde e, ci pentru că, atunci cînd am mîncat acolo, Il Cerchio D’Oro era undeva între Genova și Cannes, iar ca să fie localizat cu precizie în acest moment ar fi nevoie de un radar care să scaneze apele internaționale ale Mediteranei.
Și accesul în interiorul lui se poate dovedi un pic dificil: trebuie să iei liftul pînă pe Puntea 6 a vasului de croazieră MSC Fantasia și să-l cauți în partea din spate – la pupa, ca să ne orientăm corect în spațiu –, sau să întrebi un membru al echipajului. Bineînțeles, după ce-ai îndeplinit condiția necesară și nesuficientă de a te afla la bord. Nesuficientă, pentru că ținuta în restaurant e obligatorie: rochie de seară, respectiv, măcar pantalon și sacou. Abia după ce îndeplinești toate condițiile astea, poți intra. Însă doar în intervalul orar desemnat pe cardul personal de îmbarcare.
Am fost, deci, eligibil pentru o cină în Il Cerchio D’Oro după ce am bifat pe rînd cerințele, la fel ca majoritatea grupului de jurnaliști și agenți de turism invitat acum vreo lună de Aerotravel, partenerul român al MSC, pentru o minicroazieră de test pe ruta Genova – Cannes – Palma de Mallorca – Barcelona. Spun majoritatea grupului pentru că întîrziaților care au ratat fereastra temporală alocată nouă (18,30-18,45) li s-a refuzat la ușă intrarea spre masa specificată de asemenea pe card.
Pentru cei interesați de oferta gastronomică, la masa 829, scaunul de lîngă hublou, din cele cîteva opțiuni ale meniului à la carte s-a servit o salată niçoise și un vițel la cuptor cu sos de rozmarin. Bine, un vițel mai mic, format din două feliuțe de carne adunate pe centrul farfuriei – cam o idee și jumătate mai mult decît varianta gourmet, aia pentru oameni care au mîncat deja. La desert, vinului alb sicilian, un Chardonnay Lazolla, i-am asortat niște brînză cu struguri. A, vreți să știți și cît a costat consumația? Scuze, habar n-am, am plătit cu cardul. De croazieră. Plată formală, pentru că, exceptînd chestiile cu steluță din meniu care, odată comandate, se vor regăsi pe factura finală de achitat la debarcare, restul pozițiilor sînt incluse în prețul croazierei, iar chelnerul îți cere cardul doar din motive de contabilizare a stocurilor, ca să scadă porția respectivă din gestiunea bucătăriei/barului.
Dacă veți avea ocazia să cinați în restaurantul ăsta de cinci stele care arată într-un mare fel, așteptați-vă la o baie de mulțime elegantă și la o atmosferă de gală, gen recepție de ambasadă, licitație cu scop filantropic, decernare de premii. În seara aia n-ajunsesem încă la Cannes, dar speach-ul de mulțumire îl aveam deja pregătit pe șervețel.
(articol publicat în Cațavencii nr. 22/253 din 1 iunie 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment