După ce, data trecută, i-am vizitat pe urmașii vechilor sași din Bistrița, săptămîna asta trecem Carpații Orientali spre nemții Moldovei. Nu neapărat pentru turism ecumenic (Neamțul e teritoriul european cu cea mai mare densitate de biserici, mănăstiri și așezăminte monahale, performanță trecută în Cartea Recordurilor încă de pe timpurile lui Petru Rareș, Ștefan cel Mare sau Alexandru Lăpușneanu), cît pentru o preumblare printr-un loc cu o atmosferă molcomă, rămasă aproape la fel ca pe vremea copilăriei lui Creangă.
Înconjurat de dealuri împădurite și traversat, pe centură, de apa Bistriței, curățel, cochet, cu clădiri relativ îngrijite și trotuare complet pavate (măcar) în centru, Piatra Neamț respiră un aer de stațiune în care s-au rătăcit întîmplător și niște blocuri. Poate și pentru că n-au avut îndrumarea turistică necesară, căutînd-o fără succes pe la chioșcul de informare din fața gării (distrus), punctul turistic din părculețul central (închis) sau infochioșcul de vizavi de hotelul “Ceahlău” (defect). Mesajul de pe ecranul ultimului punct informativ – This page cannot be displayed: make sure the web address primariapn.ro is correct – te face să te întrebi dacă nu cumva adresa Primăriei s-a schimbat odată cu domiciliul celebrului primar pietro-nemțean, mutat recent la brutărie. (În paranteză fie spus, absolut nici unul dintre standurile astea stradale întîlnite în ultima vreme prin țară, care, teoretic, au acces la un Intranet local cu informații utile turistului ajuns pentru prima dată în zonă, nu era funcțional – încă un proiect pe bani europeni complet ratat, de analizat în pagina de investigații.) Pont: dacă nu-ți place cum ești ghidat de harta de pe panourile amplasate în principalele intersecții și vrei o variantă de GPS de hîrtie, la purtător, o găsești într-un pliant trilingv (Ro/En/Fr, 2 lei) cu principalele obiective turistice nemțene, la Biblioteca Județeană, în holul căreia există și un infochioșc cu touchscreen. Da, de data asta, funcțional.
Cu hartă sau fără hartă, după ce o să te învîrtești nițel prin centru ca să te familiarizezi cu orașul, tot o să găsești scările care urcă din parc spre ansamblul muzeal Curtea Domnească, biserica și turnul-clopotniță de secol XV, ctitorii ale domnitorului Ștefan. Cel Mare, ăla care, în plin Ev Mediu despotic, deși a construit ceva în mandatul de aproape 50 de ani de administrație locală, tăgăduia că Moldova ar fi a lui, nu Pinalti, tizul său penal din epoca feudală modernă care, pînă nu demult, își imagina exact contrariul.
Dar poate te-ai plictisit de navigarea pe coordonate 2D, în plan, și vrei să vezi orașul și de pe axa Z. În mișcare, din telegondola care pleacă de la gară, traversează aerian orașul, la vreo 50 de metri de sol și la doar cîțiva de turlele bisericilor și balcoanele apartamentelor de la ultimul etaj (urcare plus coborîre – 20 de lei), sau de la punct fix, de pe terasa stației de sosire de pe dealul Cozla (665 m altitudine). Și, dacă tot ai ajuns aici, chiar și fără schiuri, dă o tură pînă la pîrtia cu nocturnă și telescaun. Faimosul, istoricul, chiar, telescaun devenit vedetă de presă și obiectiv turistic în sine, după ce, la inaugurare, a plimbat un ministru al Turismului care dă acum informații mai puțin turistice pe la DNA.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/189 din 4 martie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment