Oricît de macabru și de creepy ar părea, pentru o parte a pasionaților de călătorii, cimitirele sînt niște obiective turistice fascinante. Și nu vorbim aici de destinațiile religioase mainstream din Israel, Grecia sau Egipt, acolo unde pelerinajele la Mormîntul Sfînt din Ierusalim, la mănăstirile de pe Muntele Athos sau la sarcofagele faraonilor din Valea Regilor au devenit sursă de venit substanțial și constant. La următorul city break de Paris, introduceți în traseul de sightseeing grădina cu monumente Père-Lachaise: lîngă piatra tombală a lui Jim Morrison o să întîlniți, zi sau noapte, fani veniți de prin toată lumea cu flori (și iarbă), ca să-i aprindă fostului lider al trupei The Doors o lumînare (sau un cui) la cap.
Și la noi există cimitire turistice, de la Țintirimul Vesel și colorat, faimos la nivel mondial, al Săpînței sau necropola sobră, în stil gotic, de pe Dealul Școlii din Sighișoara la cel maritim multiconfesional din Sulina, care are în palmares rezidenți de toate cultele, naționalitățile și ocupațiile, fie ei căpitani de vase și ingineri britanici sau prințese musulmane și pirați greci. Dacă nu cel mai celebru, cel mai valoros în locatari dintre toate este, cu siguranță, cimitirul bucureștean Bellu, spațiu de cazare eternă al unor mari personalități ale culturii naționale.
De aceeași vîrstă cu Unirea Mică (înființat administrativ în 1858; sfințit pe 25 octombrie 1859) și cu aproximativ aceleași personaje în peisaj (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu, plus alți unioniști mai puțin cunoscuți), Bellu e o casă memorială în aer liber a tuturor celor mutați definitiv aici. Parc cu cruci, statui și cavouri, în care ai nevoie de hartă ca să nu te rătăcești, Șerban Vodă (denumirea oficială) spune celor dispuși să citească poveștile de viață și de moarte ale titularilor, rezumate cu dalta în marmura rece a plăcilor comemorative și inscripțiilor funerare.
Deși eclipsate arhitectonic de somptuoasele mausolee ale unor iluștri anonimi, se remarcă în mod deosebit mormintele înnobilate doar de numele construit cu talent și muncă, în timpul vieții, intrat în conștiința publică. Turul cult-turistic al acestui Pantheon al României, întrerupt periodic de scurtele momente de reculegere în liniștea spartă doar de ciripitul păsărelelor, începe de la intrare, în dreapta, cu artiștii cuvintelor din biblioteci catalogați pe Aleea Scriitorilor: Mihai Eminescu (1850-1889), George Coșbuc (1866-1918), Liviu Rebreanu (1885-1944), Mihail Sadoveanu (1880-1961), Marin Preda (1922-1980), Nichita Stănescu (1933-1983). Ceva mai încolo, vecini de eternitate cu sumbrele poeme ale lui George Bacovia (1881-1957), dictoanele savantului Nicolae Iorga (1871-1940) și cîntecele în piatră ale Mariei Tănase (1913-1963), Ioanei Radu (1917-1990) sau ale lui Valeriu Sterian (1952-2000), dau autografe postume în culisele veșniciei marii actori Constantin Tănase (1880-1945), Grigore Vasiliu-Birlic (1905-1970), Toma Caragiu (1925-1977), Amza Pellea (1931-1983). Lîngă maestrul Gheorghe Dinică (1934-2009), rămas și în toponimia cimitirului ca nume de alee, s-au adunat alți discipoli ai Thaliei trecuți Dincolo ceva mai recent: Florian Pittiș (1943-2007), Sebastian Papaiani (1936-2016), Marin Moraru (1937-2016), Radu Beligan (1918-2016), Lucian Pintilie (1933-2018) sau Ion Caramitru (1942-2021), înviați în mintea telespectatorului contemporan de înregistrările unor spectacole, piese de teatru sau filme memorabile. Cu toții, de la Socrate și Hamlet la plutonierul Căpșună, mai interpretează azi doar rolul craniului sărmanului Yorick, dînd replica mută din epitaful sfîrșitului.
Cea mai potrivită perioadă de pelerinaj la Bellu ar fi acum, în Săptămîna Mare, cu un crin depus pe criptă și o lumînare aprinsă pentru nemurirea tuturor celor care au însemnat ceva în istoria culturală a României. În ceea ce ne privește, dedicăm această scurtă pomenire patronului nostru spiritual, Ion Luca „Nenea Iancu“ Caragiale (13 februarie 1852, sat Haimanale, plasa Filipești, județul Prahova, Țara Românească – 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German; 22 noiembrie 1912, Cimitirul Bellu, București, Regatul României).
P.S. În lista locatarilor celebri de la Bellu se adaugă de astăzi și numele lui Mircea Lucescu (1945-2026).
(articol publicat în Cațavencii nr. 14/757 din 8 aprilie 2026 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment