Filmul road trip-ului alcoolic european al celor patru români veseli continuă astăzi cu episodul al doilea, în care mahmureala de după berile belgiene din Maastricht e tratată a doua zi dimineață, 40 km mai la est, în Aachen.
La vreo jumătate de oră de la plecarea matinală din Maastricht, lăsam mașina într-o parcare de lîngă Aachen Westbahnhof și o luam agale, încă adormiți, spre centru. Ca să ne facem înviorarea, dînd o tură scurtă pe străduțele medievale din jurul Domului (celebru pentru că găzduiește osemintele împăratului Charlemagne) și clătindu-ne ochii roșii cu o cafea pe terasa unei pub din piața Primăriei.
Micul dejun tradițional nemțesc, varianta frugală, cere, neapărat, pe lîngă cele cîteva felii de pîine neagră cu semințe luată cu 3 euro dintr-o bäckerei, și o bere rece. Cum six-pack-ul de Warsteiner cumpărat din primul market se topise deja, la ieșirea din oraș, am oprit la un supermarket specializat, în care raionul Bier ocupa întreg magazinul, deciși să testăm niște beri locale. Citez de pe cîteva etichete: Reissdorf Kölsch (60), Sünner Kölsch (48), Gaffel Kölsch (42), Sester Kölsch (22), Veltins Pilsner (31), Radeberger Pilsner (29), Wicküler Pils (20), Hasseröder Pils (19), Oettinger Kristallweizen (17) – toate la 500 ml, 4,8-4,9% alcool și în plaja de preț 0,29-0,64 euro, plus 8 cenți garanția sticlei. (La nemți, toate ambalajele sînt returnabile, iar reciclarea e premiată: un pet, de exemplu, poate valora pînă la 25 cenți. Gol.) În paranteza de după fiecare bere, scorul ratebeer.com, calculat pe criterii obiective (consistență, limpezime, aciditate, remanență, etc), într-un sistem de notare de la 0 la 100; pentru comparație, clasamentul berilor românești e condus de Ursus (15), urmată de Bergenbier (10), Ciuc (9), Timișoreana și Golden Brau (8), Silva (6). Chiar și recalculat pe criterii subiective, rezultatul e același: o bere nemțească o bate pe una românească de-i sună spuma-n cap, la orice oră, indiferent de categorie.
La concluzia asta am ajuns 300 km mai tîrziu, pe la 6 P.M., cînd, după o sesiune de degustat care a ținut tot drumul (spre ciuda șoferului care bălea pe volan), intram în Heidelberg, în ciocnetul sticlelor goale din portbagaj. Și seara abia începea…
(articol publicat în Cațavencii nr. 16/43 din 25 aprilie 2012 și catavencii.ro)
Be the first to comment