Ce fac doi munțomani aflați lîngă Refugiul Cîrja din Parîng dacă sînt amenințați de niște nori sălbatici de furtună? Nu, n-ați ghicit: pun cortul rapid, ca să nu-i prindă ploaia.
Adresa: Sub Vîrful Cîrja, lipit de o muchie stîncoasă care coboară din creastă. Altitudine 2.231 m.
Căi de acces: De la Cabana Rusu, capătul de jos al telescaunului spre cabanele și vilele de vacanță puite recent pe lîngă baza I.E.F.S., pe marcaj bandă roșie, în vreo cinci ore. Dacă ai noroc să funcționeze instalația, în 24 de minute de survolat traseul pe scaun, economisești cam jumătate din timp: de la Sosire Telescaun, pe aceeași bandă roșie, ajungi în cam 2,5-3 ore.
Dotări: Refugiul ăsta e mai mult un adăpost pentru cazări de avarie, atunci cînd n-ai cort la tine sau cînd vrei să te ascunzi de urs. Dotările sînt minime spre spartane: ceilalți trei pereți sînt formați din lespezi puse una peste alta printre care bate un vînt ascuțit, acoperișul din lemn are găuri pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, ușa metalică nu se închide complet, iar singurul mobilier e o masă rotundă din lemn (practic, o etajeră spînzurată între doi căpriori), pentru că priciurile, dacă or fi existat vreodată, au fost puse pe foc de niște glumeți.
Ambianță: Ăia doi munțomani din introducere eram noi, un cațavenc de la pagina de turism și un coleg de drumeție, iar ghicitoarea părea simplu de rezolvat inițial. (Ce să facă? Intră în refugiu, doh!) După ce ne-am instalat confortabil izoprenele și sacii de dormit în colțul opus ușii, cel care părea a fi cel mai puțin expus, am beneficiat vreo jumătate de oră de o furtună cu grindină cît bobul de mazăre care a transformat peretele de stîncă într-un fel de fîntînă murală, inundînd complet incinta cu un soté de mazăre înghețată. Pe la jumătatea diluviului, ni s-au alăturat niște salvamontiști coborîți cu targa de pe Cîrja cu o doamnă mai plinuță, la vreo 40 de ani, care-și luxase glezna: uzi pînă la piele, au luat o pauză de sandvișuri și stors tricouri. Cazarea la refugiu a fost deci foarte scurtă, și pentru ei, și pentru noi: am dat cu toții check-out, cînd s-au mai potolit stihiile. Ei au coborît spre sediu, noi spre tăpșanul de sub refugiu, unde am reușit să instalăm cortul în timp util, pînă la următoarea repriză de ploaie.
(articol publicat în Cațavencii nr. 29/209 din 22 iulie 2015)
Be the first to comment