În episodul de astăzi al serialului de cazări la mare înălțime, vă prezint o locație specială, ultrasezonieră: campingul rîșnovean care există doar cîteva zile pe an, pe durata Rockstadt Extreme Fest. Pînă la ediția de anul viitor a festivalului, amatorii de cazare rustică în zonă, vor fi probabil bucuroși să afle că, în apropiere, poate fi găsit și unul permanent, care, pe lîngă locuri de campare, are în ofertă și cîteva căsuțe din lemn.
Adresa: În Rîșnov, pe terenul stadionului Bucegi, la poalele colinei Cetății. Altitudine cca 700 m.
Căi de acces: DN 1E Rîșnov-Brașov; pentru pietonii care vin din oraș, strada Cetății, aia cu cinematograful Amza Pellea, care trece pe lîngă piața din centrul Rîșnovului. Se merge în direcția Poiana Brașov cam un kilometru – mai întîi, pe lîngă niște pensiuni cocoțate pe marginea drumului, apoi printr-o pădure foarte răcoroasă –, pînă la întîlnirea cu o aglomerație de rockeri care mișună pe partea stîngă.
Prețuri: În costul abonamentului de acces la concerte (150 de lei) este inclusă și cazarea pentru spectator și cortul său, pe gazonul înconjurat de un gard viu și mărginit de tribuna cu scaune din plastic de la buza pădurii.
Dotări: Parcare gratuită; cinci toalete ecologice, o țîșnitoare acționată cu pedală, dușuri în clădirea vestiarelor echipei de fotbal; terase cu bere înșirate pe aleea care duce în incinta festivalului; muzică la volum maxim (program 13-5) de la scena aflată cam la o sută de metri de corturi.
Ambianță: Campingul Rockstadt e un loc viu, care a trăit non-stop pe toată perioada festului; de fapt, chiar din ajun, de miercuri, cînd a început construcția orășelului de corturi (pe-al meu l-am montat foarte avansat, în careul de 6 m, lateral stînga, față de poartă, și lateral dreapta, față de tabela de marcaj). Locuitorii lui, vreo două mii de rockeri (români, unguri, bulgari, greci și alte naționalități), n-au avut decît o singură problemă majoră: utilitățile igienice menționate la “Dotări“ au existat doar teoretic; dacă voiai să le și folosești, erai condamnat la moarte prin plictiseală, la niște cozi interminabile (Nene organizatorule, cinci bude la 2.000 de oameni? Really?). În consecință, fiecare s-a descurcat cum a putut: de la pipi în pădure, dușuri cu șervețele umede și periaj dentar cu apă minerală pînă la vizitarea restaurantelor din oraș, unde prioritate aveau mai degrabă necesitățile out, de la toaletă, decît cele in, din meniu. Problema penuriei de apă menajeră s-a rezolvat natural, vineri seară și duminică dimineață: zeii rockului ne-au trimis o ploaie hotărîtă, care, pentru unii, a ținut loc și de duș.
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/162 din 20 august 2014)
Be the first to comment