Duminică după-amiază, abia coborîți din Bucegi după o tură prin zăpadă în care au avut parte doar de conserve, sandvișuri și alte bucate solide din pachetul cu hrană rece, Bursucul și cei doi amici munțomani, legați în coardă de aceeași poftă, căutau nerăbdători o ciorbă fierbinte. Au găsit-o, pînă la urmă, în Rîșnov, la pensiunea Valea Cetății, o construcție stil cabană, aflată pe drumul ce duce la Poiana Brașov, lîngă calea de acces spre Cetatea Rîșnovului. Mai exact, în restaurantul de la parter, îmbrăcat în lambriuri din lemn și cu ambianță sonoră optzecistă: dintr-o boxă se auzea, în surdină, Modern Talking.
O chelneriță amabilă le-a luat rapid comanda: două ciorbe de burtă (10 lei) și una de legume (4 lei), o mămăliguță cu brînză și smîntînă (8,50 lei) și două beri cu/fără alcool (4,50/6,50 lei). Ciorba de burtă groasă, consistentă (bonus din partea casei: chiflele și ardeii iuți), a alunecat pe gît în timp record. Să fi fost zeama prea puțină sau pofta prea mare? Oricum, berea care a venit după ea a completat-o și a lăsat în gură gustul ăla de satisfacție tihnită, de răsplată lichidă de după o expediție montană, același de fiecare dată.
La plecare, cu ochii pe fotografia cu autograf din care zîmbea Coco Popescu, puștoaica alpinistă, munțomanii noștri au pierdut marcajul, încurcînd ușile și luînd-o pe traseul spre terasă. “E semn clar că o să reveniți”, a comentat zîmbind chelnerița, însoțindu-i cu o privire caldă pînă la mașină.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 7/997 din 16 februarie 2011)
Be the first to comment