Vă spune ceva imaginea asta: peștele din sticlă colorată de pe mileul așezat frumos pe un televizor alb-negru? Dar penarul din lemn mînjit de cerneală, cravata roșie de pionier, clasorul cu timbre poștale, păpușa Arădeanca? Poate balerina, pescarul sau cerșetorul din porțelan chinezesc de după geamul vitrinei sufrageriei?
Oricare ar fi răspunsul, să știți că cineva s-a gîndit să le adune pe toate într-un loc și să le spună povestea. Și pentru cei care lăcrimează un pic cînd le văd, și pentru cei care habar n-au de ce-ar trebui să se uite la astfel de vechituri. Așa a apărut, la Brașov, din inițiativa unui cuplu de oameni pasionați, nici prea bătrîni, ca să le regrete obsolența, nici prea tineri, ca să nu fi trăit acele timpuri, Muzeul Amintirilor din Comunism, un muzeu privat al colecției de obiecte din perioada ceaușistă.
După ce-ai trecut de ușa clădirii din prelungirea celebrului hotel Aro, cu fațadă spre colțul parcului central, urci la etajul 1 și nu trebuie să stai la coada din imensul fototapet care colantează holul, ca să intri într-un spațiu al amintirilor de mult uitate pentru o călătorie în timp de cel puțin 34 de ani spre România socialistă. Bine structurat, de la paranoia spațiului public, în sala mare, cu imagini de la locurile de muncă și de la manifestările culturale în masă ale propagandei regimului, puse în contrast cu cazurile de emigrare ilegală, sau jurnalele TV de arhivă din salonul de proiecție la atmosfera casnică a interiorului unui apartament de bloc comunist: camera copiilor, cu rechizitele școlare, jocurile, jucăriile și celebra poză din prima zi în clasă, peretele femeii, cu tragediile foarte personale ale avorturilor provocate la limita sinuciderii, mica bucătărie cu mobilier din epocă și sertare pline cu rețetele gospodinei care trebuia să facă minuni culinare din puținele ingrediente aduse în plasă de la Alimentara, după așteptarea la niște cozi imense. Înainte de ieșire, în sala mică, după ce te încarci cu ultimele imagini și informații despre cum erau prezentați Ceaușeștii, cum era controlată religia și ce însemna PCR pentru români, te eliberezi părăsind spațiul concentraționar prin colajul foto documentar al Asociației 15 Noiembrie 1987, odată cu revolta muncitorilor de pe platforma industrială a Brașovului care a adunat o parte a tensiunilor din societate culminate în Revoluție.
În acest muzeu mic, dar dens, care are atît rol evocativ, cît și educativ, prin imagini și obiecte unice (deși produse în cantități industriale, varietatea redusă a sortimentelor comerțului socialist le conferă lucrurilor prezente în fiecare casă de român antedecembrist această caracteristică rară), a fost recreată o felie din viața românilor de dinainte de 1989, un crîmpei al realității acelor ani teribili. E expresia unei experiențe sociale la scară națională, cu toate sacrificiile și suferințele, frustrările și umilințele Epocii de Aur, împărtășite în bancuri, anecdote și numeroasele povești adevărate ale activităților zilnice ale românului, în mărturiile despre gîndurile și sentimentele bine ascunse de ochiul și timpanul Securității, o frescă a României socialiste cu detaliile sale îngrozitoare, redate cu un haz de necaz de care doar românul e capabil.
Trecutul comunist va stîrni nostalgii și emoții aparte celor din categoria 40+ și curiozitatea generațiilor născute după ’90. Vizita aici e răspunsul perfect la întrebările gen „Cum era, tati/mami/buni/unchiule, pe vremea ta?“ sau „How was it back then?“ ale turistului străin de dincolo de fosta Cortină de Fier. Poate fi șocant, uneori, pentru cei care n-au trăit vremurile alea, mai ales că, datorită caracterului interactiv al muzeului, vizitatorul are voie să atingă exponatele, să deschidă sertare, să răsfoiască cărți sau reviste, să descopere singur orice îl interesează. Fiecare obiect are povestea sa, scrisă bilingv, în română și engleză, pe eticheta alăturată, sau spusă de Ioana, ghida-proprietar-manager care te însoțește prin acest periplu istoric, apel la memorie și neuitare.
Înapoi în micul café-bar de la intrare. La una din mesele cu mileuri croșetate, pentru o experiență senzorială completă: după ce l-ai văzut, auzit, pipăit și mirosit, comunismul poate fi și gustat. Există permanent în inventar, la liber, fără cartelă, sandvișul studentului, cu parizer și (cîteodată, doar) muștar, creveții vietnamezi, amandina, savarina, eugeniile, Brifcor-ul, siropul cu sifon, cafeaua cu înlocuitori, nechezol, amestec de năut sau cicoare. Ce lipsește e doar senzația aia de teroare, că, din clipă-n clipă, poate apărea milițianul care să te însoțească la frizer, ca să te lase fără păr.
P.S. Lecția de istorie nonformală de la muzeul brașovean al amintirilor comuniste are și o componentă filantropică: prin achitarea biletului (35 de lei, adultul; 25 de lei, elevul/studentul/pensionarul; 15 lei, copilul de 7-12 ani) și cumpărarea suvenirurilor sau produselor din meniul bistroului, contribuiți direct la misiunea socială a muzeului, sprijinirea copiilor cu situații speciale.
(articol publicat în Cațavencii nr. 44/636 din 8 noiembrie 2023 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment