Să zicem că aveți de sărbătorit o nuntă de hîrtie, un sex de împăcare sau un divorț cu amanta: unde e mai potrivit decît pe o insulă exotică? Dacă bugetul nu vă permite Bali sau Caraibe, vă prezentăm o simulare europeană a conceptului.
Low-cost pînă la Catania (60 euro/persoană, dus-întors); mașină închiriată din aeroport (un Fiat decapotabil e vreo 40 de euro/zi); din autostrada A18 Catania-Messina faceți dreapta în Taormina. Bine ați venit pe coasta estică a Siciliei! Cazare la hotel cu vedere, prin ochelari, la Marea Ionică (60 euro – dubla cu mic-dejun inclus) și, pentru că deja s-a făcut seară, la preludiu, o cină cu specific local: pizza cu fructe de mare și fistic, vin Bianco d’Alcamo și, la desert, cassata siciliana (puțin peste 50 de euro).
OK: soare, apă, plajă, sex; n-aveți timp de excursii în zonă. Dar, dacă tot ați închiriat mașina și vă răzgîndiți:
Muntele Etna. “Uite, Iubi, te-am adus la cel mai mare (3329 m) vulcan activ din Europa! Ai grijă pe unde calci: peste tot sînt urme de lavă!”.
Gole Alcantara. Parco botanico e geologico, scrie la poartă. Minicascade în defilee de origine vulcanică, parc dendrologic, rezervație de cactuși uriași. Ce mai, raiul botaniștilor exotici…
Castello Arabo-Normanno di Calatabiano. 5 euro intrarea, plus 2 euro ascensorul. De banii ăștia, se servește o salată din rămășițe de civilizații: fundație greacă, castel arab, fortificații bizantine.
Disclaimer: simulare executată în mai, cu rezervări făcute din ianuarie (în timpul sezonului, fiind foarte cald, prețurile se dilată).
Țeapa de la Siracusa
Parco Archeologico della Neapolis, sit UNESCO – ruinele fostului oraș-stat colonizat de greci acum 2700 de ani, cucerit ulterior de romani. Cobori o mulțime de trepte pînă la primul indicator: Spre amfiteatrul roman (secolul III). Niște pietre cocoțate unele peste altele înconjoară un maidan năpădit de buruieni, care seamănă bine cu gazonul de pe Ghencea. Mai cobori o porție de scări și dai de o tanti care îți cere biletele. Ce bilete? Păi, pînă acum a fost un fel de sampling: ca să ajungi la Teatro Greco, la Urechea lui Dionissos (grota fostă închisoare antică; astăzi doar loc pentru testat ecoul) și la Tomba di Archimede, unde se presupune că locuiește (ce-a mai rămas din) celebrul învățat grec, trebuie să cumperi bilet. Biletele se vînd la casă și casa asta e tocmai, hăt, pe deal, la intrarea în Parc. Sh*t! Asta e: pe 40 de grade la umbră (umbra ta, că alta nu mai există), faci cale-ntoarsă gîfîind spre intrare, traversezi în slalom uriaș parcarea plină de autocare cu turiști, treci pe lîngă tarabele cu suveniruri și, după un restaurant micuț, găsești, în fine, casa de bilete (10 euro/om). 20 de minute mai tîrziu, te întorci victorios la jumătatea ta, care și-a pierdut de mult răbdarea ținîndu-i companie tipei care rupe biletele.
Și, ca totul să se încheie à la Murphy, bineînțeles că accesul la mormîntul grecului (singurul loc care te interesa, cel pentru care ai pierdut timp, bani și energie ca să-l vezi) este închis cu un cordon roșu elegant… Renovare, aprovizionare, inventar? Nu se precizează. Un neserios și Arhimede ăsta: nu putea să lase și el un bilet în ușă cu Pauză de masă sau Vin imediat?
(articol publicat în Cațavencii nr. 8 din 17 august 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment